9 definiții pentru răzbici (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂZBÍCI1, răzbice, s. n. (Reg.) Bețișor sau cui cu care se scoate un lemn sau un cui înțepenit într-o gaură. – Răzbi + suf. -ici.
RĂZBÍCI1, răzbice, s. n. (Reg.) Bețișor sau cui cu care se scoate un lemn sau un cui înțepenit într-o gaură. – Răzbi + suf. -ici.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răzbici1 sn [At: POLIZU / V: răzbic (sgp), rez~ / Pl: ~ice, ~uri / E: răzbi + -ici] (Reg) 1 Țăruș cu care se fac găuri în pământ când se seamănă porumbul sau fasolea. 2 Bețișor sau cui cu care se scoate un lemn sau un cui înțepenit într-o gaură. 3 Bețișor cu care se împinge dopul la pușca de soc. 4 Retevei (1). 5 Bucată de lemn cu care se răsucește funia sau lanțul trecut peste o sarcină (de fân, de lemn etc.) Si: ceatlău (3). 6 Unealtă de dogărie care servește la așezarea cercurilor pe butoaie Si: ciochie (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂZBÍCI1, răzbice, s. n. (Regional) Bețișor sau cui cu care se scoate un lemn sau un cui înțepenit într-o gaură.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răzbícĭ n., pl. e (d. răzbesc). Olt. Priboĭ, cuĭ de oțel cu care se găuresc cercurile, se împing afară cuĭele bătute ș. a. Varga pușcociĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rezbici sn vz răzbici1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
răzbíci1 (reg.) s. n., pl. răzbíce
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răzbíci s. n., pl. răzbíce
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂZBÍCI s. v. retevei, scurtătură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răzbici s. v. RETEVEI. SCURTĂTURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N58) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
răzbici, răzbicesubstantiv neutru
- 1. Bețișor sau cui cu care se scoate un lemn sau un cui înțepenit într-o gaură. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: retevei scurtătură
etimologie:
- Răzbi + sufix -ici. DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.