5 definiții pentru răcorel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
răcorel sns [At: CARAGIALE, O. VII, 68 / E: răcoare + -el] Răcoare (1) ușoară.
RĂCORÉL s. n. Diminutiv al lui răcoare (1). Pe aici vreme splendidă, numai cam răcorel. CARAGIALE, O. VII 68.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂCORÉL s. n. Diminutiv al lui răcoare (1).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
răcorele s. pl. v. ROCHIȚA-RÎNDUNELEI. ROCHIȚA-RÎNDUNICII. VOLBURĂ. ZOREA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
răcorél, -ícă, răcoréle, adj. (reg.) 1. diminutiv al lui răcoare. 2. nume de plante agățătoare; volbură, zorele.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: răcorel
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
răcorelsubstantiv neutru
-
- Pe aici vreme splendidă, numai cam răcorel. CARAGIALE, O. VII 68. DLRLC
-
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.