13 definiții pentru pășunat (s.n.)
din care- explicative (6)
- morfologice (2)
- relaționale (4)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PĂȘUNÁT s. n. Faptul de a pășuna (1); păscut, pășune, pășuneală. – V. pășuna.
PĂȘUNÁT s. n. Faptul de a pășuna (1); păscut, pășune, pășuneală. – V. pășuna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
pășunat sn [At: (a. 1800) IORGA, S. D. VI, 7 / V: ~nit / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: pășuna] 1 Alimentare a erbivorelor Si: (rar) pășunare (1), (îrg) pășune (3), (reg) pășuneală. 2 (Rar) Pășune (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PĂȘUNÁT s. n. Acțiunea de a pășuna. Dădusem și caii la pășunat la nițică iarbă. SADOVEANU, A. E. 149.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pășunat n. acțiunea de a paște.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pășunát n. Acțiunea de a pășuna.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pășunit sn vz pășunat corectată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pășunát s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pășunát s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PĂȘUNÁT s. v. păscut.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PĂȘUNÁT s. v. imaș, izlaz, pășune.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PĂȘUNAT s. păscut, pășunare, (înv. și reg.) paștere, pășune, (reg.) păscare, pășuneală, suhat, suhăție. (~ vitelor pe imaș.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pășunat s. v. IMAȘ. IZLAZ. PĂȘUNE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
PĂȘUNAT. Subst. Pășunat, pășunare, pășune (înv. și reg.), pășuneală (reg.), păscut, păscare (pop.). Loc de păscut, pășune, păștiune (reg.), păscătoare (pop.), imaș, izlaz, suhat, suhăție (reg.), toloacă (reg.), seci (înv. și pop.), pajiște; livadă. Plai. Fîneață, fînărie (pop.), fîneț (pop.); rît (reg.). Vb. A paște, a pășuna. V. oaie, păstor, vite.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
pășunatsubstantiv neutru
-
- Dădusem și caii la pășunat la nițică iarbă. SADOVEANU, A. E. 149. DLRLC
-
etimologie:
- pășuna DEX '98 DEX '09