11 definiții pentru pătucean
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PĂTUCEÁN, pătucene, s. n. (Pop.) Pătuț. [Var.: pătceán s. n.] – Pătuc + suf. -ean.
PĂTUCEÁN, pătucene, s. n. (Pop.) Pătuț. [Var.: pătceán s. n.] – Pătuc + suf. -ean.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
pătucean sm [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 23r/19 / V: pătc~ / Pl: ~ene / E: pătuc + -ean] (Pop) 1-2 (Șhp) Pătuț (1-4). 3-4 (Spc) Pătuț (5-6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PĂTUCEÁN, pătucene, s. n. Pătuț. Cîte visuri frumoase am visat în pătuceanul ăsta! REBREANU, R. I 184. Dormea dusă pe-un pătucean îngust de scînduri. VLAHUȚĂ, O. A. I 143.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pătucean n. pat mic.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PĂTCEÁN s. n. v. pătucean.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PĂTCEÁN s. n. v. pătucean.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
pătcean sn vz pătucean
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pătúc n., pl. e, pătuceán n., pl. ene (d. pat). Pat mic orĭ așternut mic care să servească drept pat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pătuceán (pop.) s. n., pl. pătucéne
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pătuceán s. n., pl. pătucéne
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PĂTUCEÁN s. v. pătuc, pătuț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pătucean s. v. PĂTUC. PĂTUȚ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N5) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N5) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
pătucean, pătucenesubstantiv neutru
-
- Cîte visuri frumoase am visat în pătuceanul ăsta! REBREANU, R. I 184. DLRLC
- Dormea dusă pe-un pătucean îngust de scînduri. VLAHUȚĂ, O. A. I 143. DLRLC
-
etimologie:
- Pătuc + sufix -ean. DEX '98 DEX '09