8 definiții pentru pătrățel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PĂTRĂȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, pătrățele, s. n. și f. Diminutiv al lui pătrat (1). ♦ Mic obiect în formă de cub sau de paralelipiped. – Pătrat + suf. -el, -ea, -ică.
PĂTRĂȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, pătrățele, s. n. și f. Diminutiv al lui pătrat (1). ♦ Mic obiect în formă de cub sau de paralelipiped. – Pătrat + suf. -el, -ea, -ică.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
pătrățel, ~ea snf [At: IORGA, ap. CADE / Pl: ~e / E: pătrat + -el] 1-6 (Șhp) Pătrat (1, 4, 6) (mic) Si: pătrățică (1-6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PĂTRĂȚÉL, pătrățele, s. n. 1. Diminutiv al lui pătrat1 (1); mic pătrat desenat pe o stofă, hîrtie etc. Stofă cu pătrățele. ▭ Pe paginile cu liniatură de pătrățele violete, probleme de aritmetică. C. PETRESCU, Î. II 162. 2. (Impropriu) Bucată mică (mai ales de zahăr, lemn etc.) în formă de paralelipiped avînd ca bază un pătrat. Timid și neînvățat să se poarte în lume, băga cuțitul în gură, tăia pîinea în pătrățele. C. PETRESCU, C. V. 98.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pătrățél n., pl. e (d. pătrat). Patrat mic desemnat pe o stofă: haĭnă cu pătrățele.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pătrățea sf vz pătrățel
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pătrățél (pă-tră-) s. n., pl. pătrățéle
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pătrățél s. n. (sil. -tră-), pl. pătrățéle
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pătrățél s. n., pătrățeá / pătrățícă s. f., pl. pătrățele
- sursa: DMLR (1981)
- adăugată de gall
- acțiuni
- silabație: pă-tră-țel
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F151) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
pătrățel, pătrățelesubstantiv neutru
-
- Stofă cu pătrățele. DLRLC
- Pe paginile cu liniatură de pătrățele violete, probleme de aritmetică. C. PETRESCU, Î. II 162. DLRLC
- 1.1. Mic obiect în formă de cub sau de paralelipiped. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Timid și neînvățat să se poarte în lume, băga cuțitul în gură, tăia pîinea în pătrățele. C. PETRESCU, C. V. 98. DLRLC
-
-
etimologie:
- Pătrat + sufix -el, -ea, -ică. DEX '98 DEX '09