păsărică sf [At: MUREȘANU, P. 3/1 / V: păser~ / Pl: ~ici / E: pasăre + -ică] 1-2 Pasăre (1) (mică) Si: păsărea (1-2), păsăruică (1-2), (îrg) păsăruie (1-2), păsăruță (1-2), (reg) păsărioară (1-2), păsăriță (1-2), păsărucă (1-2). 3-4 (Fig; fam; șhp) Apelativ dezmierdător pentru o fată (mică și veselă) Si: păsărea (3-4), păsăruică (3-4), (îrg) păsăruie (3-4), păsăruță (3-4), (reg) păsărioară (3-4), păsăriță (3-4), păsărucă (3-4). 5 (Îe) A avea (o) ~ (sau păsărele) la cap (sau, rar, sub pălărie) A fi nebun. 6 (Îae) A fi excentric. 7 (Orn; reg) Vrabie (Passer domesticus). 8 (Orn; reg; șîc ~ca plugului, ~ca domnului) Codobatură (Motacilla alba). 9 (Reg; îcs) De-a ~ca Joc de copii, care constă din baterea palmelor. 10 (Trs; Buc) Turtă din aluat în formă de pasăre, făcută special pentru copii Si: (reg) pupăză, păsăruță (5), păsăruică (5). 11 (Fam; la pocher) Pas¹ parol. 12-13 (Euf) Organ genital (femeiesc sau) bărbătesc la copii. corectată

păsărícă și (rar) -reá f., pl. rele (dim. d. pasăre). Pasăre mică. Zool. Ordinu păsărelelor, un ordin care cuprinde o mulțime de speciĭ micĭ, ca stiglețiĭ, scatiiĭ, pițigoiĭ, floreniĭ, măcălendriĭ, presurile, merlele ș. a. – Și -rúĭcă, pl. e și ĭ și (Ban.) -rúță, pl. e.

păsărea sf [At: N. TEST. (1648) 13^v/9 / V: (reg) ~uă, păserea / Pl: ~ele / E: păsărică css] 1-4 (Șhp) Păsărică (1-4). 5 (Lpl) Ordin de păsări cu capul mic, cu picioare mici și acoperite cu puf, cu ciocul tare, de obicei cântătoare. 6 (Șls) Pasăre care face parte din ordinul păsărele (5). 7 (Îs) ~elele reginei Dans popular asemănător cu hora. 8 (Îas) Melodie după care se execută dansul păsărelele reginei (7).

păsăreauă sf vz păsărea

păserea sf vz păsărică

păserică sf vz păsărică

PĂSĂREÁ, -ÍCĂ, păsărele și (mai rar) păsărici, s. f. Diminutiv al lui pasăre. Cum vînătoru-ntinde-n crîng La păsărele lațul, Cînd ți-oi întinde brațul stîng, Să mă cuprinzi cu brațul. EMINESCU, O. I 174. Cîntă păsărica-n iarbă, Trece badea, nu mă-ntreabă, Pare că nu i-am fost dragă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 165. Brazi și păltinași l-am avut nuntași, Preoți, munții mari, Paseri, lăutari, Păsărele mii Și stele făclii! ALECSANDRI, P. P. 2. ◊ Expr. (Familiar) A avea (o) păsărică (sau păsărici, sticleți) la cap sau, rar, sub pălărie = a fi cu o doagă sărită, a fi trăsnit, zurliu. Să lăsăm glumele – ai o păsărică sub pălărie. STANCU, D. 303.

păsăreá, V. păsărică.

!păsărică s. f., g.-d. art. păsărelei; pl. păsărele

!păsărícă s. f., g.-d. art. păsărícii/păsărélei; pl. păsăríci/păsăréle, art. păsărícile/păsărélele

păsărícă s. f., g.-d. art. păsărélei/păsărícii; pl. păsăréle/păsăríci

PĂSĂRÍCĂ s. (ORNIT.) păsărea, păsăruică, (înv. și reg.) păsăruie, păsăruță, (reg.) păsăriță, păsărucă.

PĂSĂRÍCĂ s. v. vrăbioară, vrăbiuță.

PĂSĂRICĂ s. (ORNIT.) păsărea, păsăruică, (înv. și reg.) păsăruie, păsăruță, (reg.) păsăriță, păsărucă.

păsărică s. v. VRĂBIOARĂ. VRĂBIUȚĂ.

PĂSĂREÁ s. v. păsărică.

ROCHIȚA-PĂSĂRÍCII s. v. rochița-rândunelei, rochița-rândunicii, volbură.

PĂSĂREA s. (ORNIT.) păsărică, păsăruică, (înv. și reg.) păsăruie, păsăruță, (reg.) păsăriță, păsărucă.

rochița-păsăricii s. v. ROCHIȚA-RÎNDUNELEI. ROCHIȚA-RÎNDUNICII. VOLBURĂ.

păsărică, păsărici s. f. (eufem.) vulvă, vagin

păsărica! interj. cuvânt prin care fotografii atrag atenția persoanelor să privească la aparatele de fotografiat