O definiție pentru păpălire
Jargon
păpălí, pers. 3 sg. păpăléște, vb. IV refl. (reg.; despre fructe) a se strivi, a se terciui.
Intrare: păpălire
păpălire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||