pârpăriță sf [At: BIBLIA (1688), 142²/16 / V: părpar~ (A și: ~pari~), păr~ (A și: părpări~), (reg) parpar~, părpăli~, pâlp~, ~par~ (A și: ~par~), ~ăli~, ~pâli~, ~pâri~, ~peli~, ~pori~, perpeliță, prepeliță (A și: prepeliță) / A și: ~riță / Pl: ~țe / E: slv пръприца] 1 (Înv) Titirez la moară. 2 Mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare de la moară, în care intră capătul de sus al fusului Si: (reg) gânjei. 3 (Reg) Bucată de lemn de esență tare, fixată în gaura roții de piatră, la râșnița țărănească. 4 (Reg; îf pârpăliță) Cilindru care susține pietrele morii și care este pus în mișcare prin acțiunea roții cu măsele Si: (reg) crâng, prâsnel. 5 (Ban) Osie de lemn, la morile de apă, care pune roata în mișcare Si: (reg) fus, grindei. 6 (Reg) Gaură în mijlocul pietrei alergătoare de la moară, în care cad grăunțele din teică, pentru a fi măcinate Si: (pop) gârlici. 7 (Reg) Jgheab sau scândură prin care curge făina de sub piatra morii, după măcinat Si: vrană. 8 (Trs; Mar; îf pâlpăriță, părpăliță, părpăriță) Teică la moară. 9 (Îvr; imp) Piatră alergătoare la moară. 10 (Mar; fig; îf părpariță) Gură, considerată ca organ al vorbirii. 11 (Fig; reg) Om flecar Si: meliță. corectată

parpariță sf vz pârpăriță

părpariță sf vz pârpăriță

părpăliță sf vz pârpăriță

părpăriță sf vz pârpăriță

pâlpăriță sf vz pârpăriță

pârpariță sf vz pârpăriță

pârpăliță sf vz pârpăriță

pârpâliță sf vz pârpăliță^[1]

pârpâriță sf vz pârpăriță

pârpeliță sf vz pârpăriță^[1] corectată

pârporiță sf vz pârpăriță

perpeliță¹ sf vz pârpăriță

prepeliță² sf vz pârpăriță^[1] corectată

PẮRPĂRIȚĂ, părpărițe, s. f. Piesă metalică așezată în gaura din mijlocul pietrei stătătoare a unei mori pentru a prinde capătul fusului care învîrtește piatra alergătoare.

părpăriță f. bucată de fier în care se prinde capătul fusului la o roată de moară. [Slav. PRŬPRIȚA].

pî́rpăriță și -liță f., pl. e (vsl. prŭprica, vîrtej). Vest. Feru care cuprinde capătu fusuluĭ și care învîrtește peatra mobilă a moriĭ. – Și pérpeliță.

pấrpăriță (reg.) s. f., g.-d. art. pấrpăriței; pl. pấrpărițe

pârpăriță s. f., g.-d. art. pârpăriței; pl. pârpărițe

PÂRPĂRIȚĂ s. (TEHN.) (reg.) gânjei, prepeliță. (~ la piatra alergătoare a morii.)

PÂRPĂRIȚĂ s. v. hădărag, teică, titirez.

PÎRPĂRIȚĂ s. (TEHN.) (reg.) gînjei, prepeliță. (~ la piatra alergătoare a morii.)

pîrpăriță s. v. HĂDĂRAG. TEICĂ. TITIREZ.

pârpăríță, pârpăríțe, s.f. 1. (înv.) cilindru care susține pietrele morii, pus în mișcare de roata de măsele; titirez, prâsnel, crâng. 2. (înv.) piatra alergătoare a morii. 3. mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare a morii, în care intră fusul; gânjei. 4. (reg.) bucată de lemn tare fixată în gaura roții de piatră a râșniței țărănești. 5. (reg.) osie de lemn la morile de apă tare pune roata în mișcare; fus, grindei. 6. (reg.) gaura din mijlocul pietrei alergătoare prin cad grăunțele din teică, pentru a fi măcinate; gârlici. 7. (reg.) jgheab prin care curge făina de sub piatra morii; vrană. 8. (reg.) teică (la moară), ladă pentru făină. 9. (fig.; reg.) gură. 10. (reg.) om flecar, meliță.

pârpăríță, pârpărițe, s.f. – (reg.) 1. Tava unde cad grăunțele în râșniță (Memoria, 2001). 2. Gaura din piatra alergătoare la morile de apă (ALR, 1956: 170). – Din sl. prŭprica „vârtej” (Șăineanu, Scriban; DEX, MDA), ucr. perepelyca (DEX).

pârpăríță, -e, s.f. – 1. Tava unde cad grăunțele în râșniță (Memoria 2001). 2. Gaura din piatra alergătoare la morile de apă (ALR 1956: 170). – Din sl. prŭprica, ucr. perepelyca (DEX).

pắrpăriță, pắrpărițe, s.f. (reg.) V. pấrpăriță.