9 definiții pentru pâr (interj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PÂR1 interj. (Adesea pronunțat cu „r” prelungit) Cuvânt care imită zgomotul sau trosnetul produs de un corp solid care se rupe sau se despică, de arderea lemnelor, de presiunea exercitată asupra zăpezii etc. – Onomatopee.
PÂR1 interj. (Adesea pronunțat cu „r” prelungit) Cuvânt care imită zgomotul sau trosnetul produs de un corp solid care se rupe sau se despică, de arderea lemnelor, de presiunea exercitată asupra zăpezii etc. – Onomatopee.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
pâr1 i, sn [At: DRĂGHICI, R. 74/5 / E: fo] (Pronunțat cu „r” prelungit) Cuvânt care redă: 1-2 (Zgomotul surd produs de) ruperea, crăparea, despicarea sau presarea unui corp solid. 3-4 (Zgomotul produs de) arderea sau uscarea lemnelor. 5-6 (Zgomotul produs de) presiunea executată asupra zăpezii în timpul iernilor geroase. 7-8 (Reg) (Zgomotul produs prin) străbaterea cu viteză a aerului de către un obiect.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PÂR interj. (se folosește, prelungit sau repetat, pentru a reda sunetul produs de un corp tare când acesta crapă, se rupe sau se despică). /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PÎR2 interj. (Adesea cu sunetul «r» prelungit) Onomatopee care redă zgomotul sau trosnetul unui corp care se rupe sau se despică. Bocănește el cît bocănește, cînd pîrr! cade copacul peste car de-l sfarmă și peste boi de-i ucide. CREANGĂ, O. A. 151.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pîr, interj. care arată huĭetu frîngeriĭ saŭ spargeriĭ. V. pîrîĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pâr1/pârr interj.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pâr/pârrr interj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pârr v. pâr1
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
pîr interj. – Imită trosnetul, zgomotul unei lovituri, pocnitura unui lemn uscat etc. Creație expresivă, cf. hîr, mîr, bîr, cîr, pîrț. – Der. pîrîi, vb. (a pocni, a trosni, a arde cu scîntei); pîrîit, s. n. (pocnet, trosnet); pîrîitoare, s. f. (morișcă; specie de lăcustă, Psophus stridulus), cf. cîrîitoare; pîrîitură, s. f. (trosnet); pîrîi, vb. (a trosni, a pocni).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pârinterjecție
- 1. (Adesea pronunțat cu „r” prelungit) Cuvânt care imită zgomotul sau trosnetul produs de un corp solid care se rupe sau se despică, de arderea lemnelor, de presiunea exercitată asupra zăpezii etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Bocănește el cît bocănește, cînd pîrr! cade copacul peste car de-l sfarmă și peste boi de-i ucide. CREANGĂ, O. A. 151. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09