optziuni
  • info

17 definitzii pentru pushti

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

PUSHTI pushti s. m. (Fam.) Baiat tanar baietzash copil; copil shtrengar. Cf. tc. pusht „desfranat”.

PUSHTI pushti s. m. (Fam.) Baiat tanar baietzash copil; copil shtrengar. Cf. tc. pusht „desfranat”.

pushti smi [At: NECULCE L. 168 / V: (inv) pust / E: tc pusht] 1 (Inv) Tanar corupt. 2 (Inv; spc) Tanar care practica sodomia. 3 (Inv) Tanar neserios. 4 SHtrengar. 5 (Pop; if pushchi) Amant (1). 6 (Fam) Tanar. 7 (Reg) Om scund.

PUSHTI pushti s. m. (Familiar cu o nuantza de simpatie; shi in forma pushchi) 1. Copil mai marishor baietzash; shtrengar. Din felul cum va zis «pushtilor» atzi intzeles k are ginduri bune. PAS Z. I 74. Mai pushchiule! ia sa vedem ce ai facut tu mai mult decit noi? CREANGA la CADE. 2. (Invechit shi popular) Iubit ibovnic. Descuiemi soro a poarta K mia venit pushchiul beat Astaseara penserat. TEODORESCU P. P. 641. ♦ Berbant. Dapoi capitanul! Batal norocu k mare nostimior mai era pushchiu! ALECSANDRI T. I 310. Varianta: pushchi s. m.

PUSHTI ~ m. fam. 1) Baiat mic; baietzel; pici. 2) Copil shtrengar. /cf. turc. pusht

pushtĭ shi pushchĭ m. pl. tot asha (turc. pers. pusht). Obscen. Tinar foarte corupt. Baĭat de vreo 1415 anĭ.

pust sm vz pushti

PUSHCHI s. m. v. pushti.

pushchiu m. craidon shtrengar: un pushchiu k tine ISP. auzi pushchiul! AL. [Turc. PUSHT].

pushchĭ V. pushtĭ.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

pushti (fam.) s. m. art. púshtiul; pl. pushti art. púshtii

pushti s. m. art. púshtiul; pl. pushti

pushchiu chi.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

PUSHTI s. pici prichindel tzanc (reg.) pricolici (fam.) zgamboi (fig.) naparstoc. (Un ~ de vreo 5 ani.)

PUSHTI s. v. baietzash baietzel copilash.

PUSHTI s. pici prichindel tzinc (reg.) pricolici (fam.) zgimboi (fig.) napirstoc. (Un ~ de vreo 5 ani.)

pushti s. v. BAIETZASH. BAIETZEL. COPILASH.

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

púshti (púshti) s. m. 1. (Inv.) Pederast sodomit. 2. Tinar flacau copil. Var. pushchi. Mr. pushtu „golan” megl. pusht. Tc. pusht „desfrinat” (SHeineanu II 298; Tiktin; Ronzevalle 60) cf. ngr. πούστης alb. bg. sb. pušt (dupa Cihac II 301 rom. ar proveni din sb. caci autorul il considera drept cuvint autentic sl.). Cu sens injurios sa pierdut aproape complet in limba actuala dar mai este evident la Alecsandri. Der. pushtan s. m. (tinar copil); pushtanca s. f. (fata); pushtime s. f. (multzime de copii); pushlau s. m. (lenesh puturos) probabil in loc de *pushtlau cu suf. expresiv k in fatalau batalau; pushlanie s. f. (lenevie; trindavie); pushlama s. f. (lenesh puturos; golan) a carui der. nu este clara probabil direct dintrun cuvint tc. neatestat.

Intrare: pushti
substantiv masculin (M74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pushti
  • pushtiul
  • pushtiu‑
plural
  • pushti
  • pushtii
genitiv-dativ singular
  • pushti
  • pushtiului
plural
  • pushti
  • pushtilor
vocativ singular
  • pushtiule
plural
  • pushtilor
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pushchi
  • pushchiul
  • pushchiu‑
plural
  • pushchi
  • pushchii
genitiv-dativ singular
  • pushchi
  • pushchiului
plural
  • pushchi
  • pushchilor
vocativ singular
  • pushchiule
plural
  • pushchilor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

pushti, pushtisubstantiv masculin

etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.