8 definiții pentru punguță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PUNGÚȚĂ, punguțe, s. f. Punguliță. – Pungă + suf. -uță.
PUNGÚȚĂ, punguțe, s. f. Punguliță. – Pungă + suf. -uță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
punguță sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~țe / E: pungă + -uță] 1-2 (Șhp) Punguliță (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUNGÚȚĂ, punguțe, s. f. Diminutiv al lui pungă; punguliță. Cobora cu ceva bani în punguța atîrnată de gît pe subt cămașă. CAMIL PETRESCU, O. I 21. Doamna trage din manșon punguța, din care scoate o hîrtiuță, chitanța proprietarului. CARAGIALE, O. II 223. Și cum mergea el pe un drum, numai iaca găsește o punguță cu doi bani. CREANGĂ, O. A. 159.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pungúță f., pl. e (d. pungă). Pungă mică.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pungúță s. f., g.-d. art. pungúței; pl. pungúțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pungúță s. f., g.-d. art. pungúței; pl. pungúțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PUNGÚȚĂ s. punguliță, pungușoară, (reg.) punghiță. (O ~ cu bomboane.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PUNGUȚĂ s. punguliță, pungușoară, (reg.) punghiță. (O ~ cu bomboane.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
punguță, punguțesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui pungă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: punghiță punguliță pungușoară
- Cobora cu ceva bani în punguța atîrnată de gît pe subt cămașă. CAMIL PETRESCU, O. I 21. DLRLC
- Doamnei trage din manșon punguța, din care scoate o hîrtiuță, chitanța proprietarului. CARAGIALE, O. II 223. DLRLC
- Și cum mergea el pe un drum, numai iaca găsește o punguță cu doi bani. CREANGĂ, O. A. 159. DLRLC
-
etimologie:
- Pungă + sufix -uță DEX '09 DEX '98