dexonline

info

6 definiții pentru pungui

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pungui [At: POLIZU / Pzi: ~esc, (reg) pungui / E: pungă + -ui] 1 vt (Pop) A pungăși (1). 2 vr (Mun) A se căuta prin buzunare de bani. 3 vt (Reg) A pungăli (1). 4 vr (Reg; d. fructe) A se încreți. 5 vt (Rar; c. i. gura sau buzele; ccd) A pungi¹ (1). 6 vr (D. obraji etc.) A se zbârci.

PUNGUÍ, púngui, vb. IV. Tranz. (Regional) A fura, a înșela, a escroca, a pungași. Ca să dea conced (= concediu) la soldați – o zi, două – îi punguie. STANCU, D. 308.

PUNGUÍ, punguiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A fura, a escroca, a pungăși. – Din pungă.

sursa: DLRM (1958)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PUNGUÍ vb. v. fura, pungăși.

pungui vb. v. FURA. PUNGĂȘI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

punguí, punguiésc și púngui, vb. IV 1. (pop.) a pungăși. 2. (refl.; reg.) a se căuta, a se scotoci prin buzunare de bani. 3. (reg.) a pungăli, a coase prost, de mântuială. 4. (refl.; reg.; despre fructe) a se încreți, a se zbârci. 5. (reg.; despre gură sau buze) a pungi, a țuguia.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Intrare: pungui

pungui¹ (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a tranzitiv

verb (VT343)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) pungui	punguire	punguit punguitu‑	punguind punguindu‑	singular	plural
		(a) pungui	punguire	punguit punguitu‑	punguind punguindu‑	punguie	punguiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	pungui	(să) pungui	punguiam	punguii	punguisem
	a II-a (tu)	pungui	(să) pungui	punguiai	punguiși	punguiseși
	a III-a (el, ea)	punguie	(să) punguie	punguia	pungui	punguise
plural	I (noi)	punguim	(să) punguim	punguiam	punguirăm	punguiserăm punguisem
	a II-a (voi)	punguiți	(să) punguiți	punguiați	punguirăți	punguiserăți punguiseți
	a III-a (ei, ele)	punguie	(să) punguie	punguiau	punguiră	punguiseră

pungui² (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT408) Surse flexiune: DLRM		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) pungui	punguire	punguit punguitu‑	punguind punguindu‑	singular	plural
		(a) pungui	punguire	punguit punguitu‑	punguind punguindu‑	punguiește	punguiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	punguiesc	(să) punguiesc	punguiam	punguii	punguisem
	a II-a (tu)	punguiești	(să) punguiești	punguiai	punguiși	punguiseși
	a III-a (el, ea)	punguiește	(să) punguiască	punguia	pungui	punguise
plural	I (noi)	punguim	(să) punguim	punguiam	punguirăm	punguiserăm punguisem
	a II-a (voi)	punguiți	(să) punguiți	punguiați	punguirăți	punguiserăți punguiseți
	a III-a (ei, ele)	punguiesc	(să) punguiască	punguiau	punguiră	punguiseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

pungui, pungui / pungui, punguiescverb

1. regional Escroca, fura, pungăși, înșela. DLRLC

sinonime: escroca fura pungăși înșela
- format_quote Ca să dea conced (= concediu) la soldați – o zi, două – îi punguie. STANCU, D. 308. DLRLC

etimologie:

pungă DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.