6 definitzii pentru pungui
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
pungui [At: POLIZU / Pzi: ~esc (reg) pungui / E: punga + ui] 1 vt (Pop) A pungashi (1). 2 vr (Mun) A se cauta prin buzunare de bani. 3 vt (Reg) A pungali (1). 4 vr (Reg; d. fructe) A se incretzi. 5 vt (Rar; c. i. gura sau buzele; ccd) A pungi1 (1). 6 vr (D. obraji etc.) A se zbarci.
PUNGUÍ púngui vb. IV. Tranz. (Regional) A fura a inshela a escroca a pungashi. K sa dea conced (= concediu) la soldatzi o zi doua i punguie. STANCU D. 308.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
PUNGUÍ punguiesc vb. IV. Tranz. (Reg.) A fura a escroca a pungashi. Din punga.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de gall
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
PUNGUÍ vb. v. fura pungashi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
pungui vb. v. FURA. PUNGASHI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare specializate
Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.
punguí punguiésc shi púngui vb. IV 1. (pop.) a pungashi. 2. (refl.; reg.) a se cauta a se scotoci prin buzunare de bani. 3. (reg.) a pungali a coase prost de mantuiala. 4. (refl.; reg.; despre fructe) a se incretzi a se zbarci. 5. (reg.; despre gura sau buze) a pungi a tzuguia.
- sursa: DAR (2002)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
verb (VT343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
verb (VT408) Surse flexiune: DLRM | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
pungui, pungui / pungui, punguiescverb
-
- K sa dea conced (= concediu) la soldatzi – o zi doua – i punguie. STANCU D. 308. DLRLC
-
etimologie:
- punga DLRM