9 definiții pentru pungoci
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PUNGÓCI, pungoace, s. n. (Pop.) Pungoi. – Pungă + suf. -oci.
PUNGÓCI, pungoace, s. n. (Pop.) Pungoi. – Pungă + suf. -oci.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
pungoci sn [At: CARAGIALE, O. III, 145 / Pl: ~oace, (rar) ~uri / E: pungă + -oci] (Pop; aug) 1-2 Pungoi (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUNGÓCI, pungoace, s. n. Pungă mare. Negustorul se sculă în picioare, scoțînd din buzunar un pungoci unsuros destul de greu, plin cu mărunțiș. CARAGIALE, O. II 85.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pungócĭ n., pl. goace saŭ gocĭurĭ (d. pungă). Rar. Pungă mare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pungociu n. pungă mare (CAR.).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pungóci (pop.) s. n., pl. pungoáce
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pungóci s. n., pl. pungoáce
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PUNGÓCI s. pungoi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PUNGOCI s. pungoi.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N59) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
pungoci, pungoacesubstantiv neutru
- 1. Pungă mare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: pungoi
- Negustorul se sculă în picioare, scoțînd din buzunar un pungoci unsuros destul de greu, plin cu mărunțiș. CARAGIALE, O. II 85.
-
etimologie:
- Pungă + sufix -oci DEX '09 DEX '98