8 definiții pentru punctișor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PUNCTIȘÓR, punctișoare, s. n. Diminutiv al lui punct; punctuleț. – Punct + suf. -ișor.
PUNCTIȘÓR, punctișoare, s. n. Diminutiv al lui punct; punctuleț. – Punct + suf. -ișor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
punctișor sn [At: POPA, V. 34 / Pl: ~oare / E: punct + -ișor] 1-4 (Șhp) Punct (42, 56) (mic) Si: punctuleț (1-4), (rar) punctuliță (1-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUNCTIȘÓR, punctișoare, s. n. Diminutiv al lui punct. S-a făcut de două ori mai mică, ghemuită acolo, pe pervazul ferestrei, ca un punctișor alb, și a așteptat. POPA, V. 34.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
punctișór n., pl. oare (dim. d. punct). Punct mic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
punctișór (punc-ti-) s. n., pl. punctișoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
punctișór s. n. (sil. punc-), pl. punctișoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PUNCTIȘÓR s. v. punctuleț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PUNCTIȘOR s. punctuleț, (rar) punctuliță.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: punc-ti-șor
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
punctișor, punctișoaresubstantiv neutru
- 1. Diminutiv al lui punct. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: punctuleț punctuliță
- S-a făcut de două ori mai mică, ghemuită acolo, pe pervazul ferestrei, ca un punctișor alb, și a așteptat. POPA, V. 34. DLRLC
-
etimologie:
- Punct + sufix -ișor. DEX '98 DEX '09