PUÍCĂ, puici, s. f. 1. Pui¹ de găină de sex femeiesc; găină tânără. 2. (Pop.) Termen de dezmierdare pentru o fată sau o femeie (iubită). – Pui¹ + suf. -că.

puică sf [At: ANON. CAR. / Pl: puici, (pop) puice, (G-D; pop) ~i, puichii / E: pui¹ + -că] 1 Pui¹ (11) de sex feminin. 2 Găină tânără, care abia a început să ouă. 3 (Pop; îe) A face mâna (sau degetele) ~ A apropia vârfurile degetelor de la mână. 4 (Rar; îe) A se lăsa ~ sau a ședea (ori a se da etc.) ~ca A se lăsa pe vine. 5 (Reg; îe) A i se face (cuiva) părul ~ A i se face cuiva părul măciucă. 6 (Reg; îe) A fi cu inima ~ A fi extrem de înfricoșat. 7 (Orn; reg) Curcă (1). 8 (Rar) Pui¹ (14) de sex feminin Si: (rar) puiancă. 9 (Fam) Termen de adresare dezmierdător sau ironic folosit când se vorbește cu sau despre o fată ori o femeie tânără. 10 (Pfm) Iubită. 11 (Rar; dep) Prostituată. 12 (Mun; Olt) Porumb recoltat tânăr, înainte de se a forma mătasea și boabele Si: (pop) păpușă, (reg) pănușie, pui¹ (26). 13 (Reg) Copileț (1) la tulpina porumbului. 14 (Trs; Mol; mpl; lsg csc) Boabe de porumb rămase neînflorite după ce s-au făcut floricelele Si: (reg) puichiță (8), puicuță (9). 15 (Reg; îs) ~ de curechi Sarma. 16 (Ent; Mun; îc) ~a-popii Buburuză (3) (Coccinella septempunctata). 17 (Iht; Ban) Lostriță (Hucho hucho).

PÚICĂ, puici, s. f. 1. Pui¹ de găină de sex femeiesc; găină tânără. 2. Termen de dezmierdare pentru o fată sau o femeie (iubită). – Pui¹ + suf. -că.

PUÍCĂ, puici, s. f. 1. Pui de găină de parte femeiască, găină tînără, care abia a început a oua. Cînd își aducea ea aminte de puicile cele nadolence și baghete, de vinișorul din cramă, de răsipa ce s-a făcut. crăpa de ciudă. CREANGĂ, 6. A. 135. Du-te, zău, bărbate-n tindă Și te uită sus la grindă, Că-i o puică ș-un cocoș Și mi le scoboară jos. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 456. ◊ Expr. A face (sau a-i face cuiva) mîna (sau piciorul) puică = a strînge (sau a face să se strîngă) vîrfurile degetelor laolaltă. Încălță niște cipici de-i făcea piciorul puică, ISPIRESCU, la TDRG. 2. Fig. Termen de dezmierdare pentru o fetiță, o fată, o femeie iubită. Ceea ce-mi spui, puica mamii, era să ți-o spun eu mai înainte. ISPIRESCU, L. 54. Iată! hora se-nvîrteste... Vină, puico, vină. ALECSANDRI, P. A. 57. Vai de biata inimioară, Ca și lunca geme, zbiară, Pentru-o puică bălăioară. id. P. P. 225. 3. (Mold.) Boabă rămasă neînflorită cînd se prăjește porumbul pentru a face floricele (2).

PÚICĂ ~ci f. 1) Găină tânără (care încă nu se ouă). 2) fig. Fată sau femeie iubită. /pui + suf. ~că

puică f. 1. găină mică; 2. termen de gingășie: puică dragă; 3. pl. grăunțe neînflorite printre cocoșei.

púĭcă f., pl. e și ĭ (d. puĭ, ca fiĭcă d. fiĭ, fiŭ. D. rom. vine sîrb. bg. rut. pujka, ung. pulyka). Găină care n’a oŭat încă. Cuvînt de dezmerdare. Adv. Cu inima puĭcă, strînsă de frică. A face degetele saŭ mîna puĭcă, a strînge degetele la un loc ținîndu-le drepte (ceĭa ce nu poțĭ face cînd țĭ-e mîna înghețată). Adv. A ședea puĭca, a ședea pe vine (cinchit): copiiĭ se daŭ puĭca pe gheață. – Dim. -úță, pl. e, maĭ rar -uleánă, pl. ene.

púică (pop.) s. f., g.-d. art. púicii; pl. puici

púică s. f., g.-d. art. púicii; pl. puici

PÚICĂ s. v. copil, curcă, lostriță.

puică s. v. COPIL. CURCĂ. LOSTRIȚĂ.

PUICA-PÓPII s. v. buburuză, boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, vaca-domnului.

puica-popii s. v. BUBURUZĂ. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. VACA-DOMNULUI.

PUICĂ, Maricica (n. 1950, Iași), atletă română. Campioană olimpică (3.000 m) și medaliată cu bronz (1.500 m) la Los Angeles (1984). Campioană mondială la cros (Glasgow – 1978, Roma – 1982, New York – 1984). Multiplă recordmană mondială, europeană și națională și în alte probe (2.000 m, 1 milă). Ambasador național pe lângă C.I.O. pentru sport, toleranță și spirit sportiv.