7 definiții pentru pufnitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PUFNITÚRĂ, pufnituri, s. f. Faptul de a pufni; aer expirat cu putere și zgomot pe nări; pufnet. ♦ Zgomot specific produs de cel care pufnește. – Pufni + suf. -tură.
PUFNITÚRĂ, pufnituri, s. f. Faptul de a pufni; aer expirat cu putere și zgomot pe nări; pufnet. ♦ Zgomot specific produs de cel care pufnește. – Pufni + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
pufnitură sf [At: MIRONESCU, S. A. 137 / Pl: ~ri / E: pufni + -tură] (Rar) 1-3 Pufnire (1, 5-6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUFNITÚRĂ, pufnituri, s. f. Faptul de a pufni; (concretizat) aer suflat cu zgomot pe nări. Trase [caii] de urechi, pînă ce fiecare din ei răspunse prin cîte o pufnitură pe nări. MIRONESCU, S. A. 137.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PUFNITÚRĂ ~i f. v. PUFNET. /a pufni + suf. ~tură
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pufnitúră f., pl. ĭ. Rezultatu pufniriĭ (de cĭudă, de fudulie).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pufnitúră s. f., g.-d. art. pufnitúrii; pl. pufnitúri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pufnitúră s. f., g.-d. art. pufnitúrii, pl. pufnitúri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
pufnitură, pufniturisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a pufni; aer expirat cu putere și zgomot pe nări. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: pufnet
- Trase [caii] de urechi, pînă ce fiecare din ei răspunse prin cîte o pufnitură pe nări. MIRONESCU, S. A. 137. DLRLC
- 1.1. Zgomot specific produs de cel care pufnește. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- Pufni + sufix -tură. DEX '98 DEX '09