11 definitzii pentru pufait
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relatzionale (2)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
PUFAÍT s. n. Faptul de a pufai; pufaiala pufaitura. V. pufai.
PUFAÍT s. n. Faptul de a pufai; pufaiala pufaitura. V. pufai.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de oprocopiuc
- actziuni
pufait1 sn [At: ARDELEANU V. P. 8 / V: ~fuit (reg) paf~ / Pl: (rar) ~uri / E: pufai] 14 Pufaire (1 3 56). 5 (Spc) Pufnire (1). 6 Fumegare (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
pufait2 ~a a [At: COMSHA N. Z. 36 / Pl: ~itzi ~e / E: pufai] (Rar; d. pamant terenuri) Afanat (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
PUFAÍT s. n. Pufaire pufaiala. [Cintecul] se pierdea in trancanitul de fier al vagoanelor shin pufaitul de abur al mashinii. MIRONESCU S. A. 132.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
PUFAÍT n. 1) v. A PUFAI. 2) Zgomot caracteristic produs de o fiintza sau de un obiect care pufaie. /v. a pufai
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
pafait sn vz pufait1
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
pufuit1 sn vz pufait1
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
pufaít s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
pufaít s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
PUFAÍT s. v. gafaiala.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
PUFAIT s. gifiiala gifiit pufaiala pufaire pufaitura. (~ cuiva dupa o fuga.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
pufaitsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a pufai. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- [Cantecul] se pierdea in trancanitul de fier al vagoanelor shin pufaitul de abur al mashinii. MIRONESCU S. A. 132. DLRLC
-
etimologie:
- pufai DEX '09 DEX '98
Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.