14 definiții pentru prăpădenie
din care- explicative (10)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PRĂPĂDÉNIE s. f. (Pop.) Stricăciune, pagubă, distrugere (foarte mare). ◊ Loc. adv. De prăpădenie sau de prăpădenia pământului = foarte mult, foarte puternic; îngrozitor. ◊ Expr. Prăpădenia pământului (sau lui Dumnezeu), se spune despre o nenorocire îngrozitoare, despre ceva insuportabil, copleșitor. ♦ Situație, împrejurare care poate provoca (mari) stricăciuni, pagube, distrugeri. ♦ Cauză care distruge, nimicește. – Prăpădi + suf. -enie.
prăpădenie sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 23v/4 / V: (reg) prăd~, ~danie, ~die~ / Pl: ~ii / E: prăpădi + -enie] 1 (Îvp) Prăpăd (1). 2 (Îs) ~ia pământului (sau ~ia lui Dumnezeu) Se spune despre o nenorocire îngrozitoare. 3 (Îlav) De ~ În mare cantitate și producând mari pagube. 4 (Îal; șîf de ~ia pământului) Extrem de tare. 5-6 (Reg) Prăpăd (5-6). 7 (Îlav) De ~ Extrem de mult.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRĂPĂDÉNIE s. f. (Pop.) Stricăciune, pagubă, distrugere (foarte mare). ◊ Loc. adv. De prăpădenie sau de prăpădenia pământului = foarte mult, foarte puternic; îngrozitor. ◊ Expr. Prăpădenia pământului (sau lui Dumnezeu), se spune despre o nenorocire îngrozitoare, despre ceva insuportabil, copleșitor. ♦ Situație, împrejurare care poate pricinui (mari) stricăciuni, pagube, distrugeri. ♦ Cauză care distruge, nimicește. – Prăpădi + suf. -enie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PRĂPĂDÉNIE, prăpădenii, s. f. Stricăciune, pagubă, distrugere; prăpăd. Atît se stricase acum grădina, încît nu mai era chip a o drege... Mînia grădinarului trecu orice hotare, cînd veni și văzu acea mare prăpădenie. ISPIRESCU, L. 152. ◊ Expr. Prăpădenia pămîntului = ceva nemaipomenit, grozav; foarte mult. S-aude că au venit turcii și tatarii cită frunză și iarbă, prăpădenia pămîntului. SADOVEANU, O. I 487. ♦ Situație grea, primejdie mare, amenințătoare. Iacă mătușa Mărioara c-o jordie în mînă, la tulpina cireșului!.. scoboară-te jos, tălharule, că te-oi învăța eu! Dar cum să te cobori, căci jos era prăpădenie! CREANGĂ, A. 49. ♦ (Concretizat) Cauză care distruge, nimicește. Se vede că acesta-i prăpădenia apelor, vestitul Setilă, fiul secetei. CREANGĂ, P. 242.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PRĂPĂDÉNIE ~i f. v. PRĂPĂD. /a (se) prăpădi + suf. ~enie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prăpădenie f. exterminare: prăpădenia pământului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prăpădénie f. (d. prăpădesc). Peire, nimicire, dezastru: e prăpădenie (grozav de cald orĭ de frig orĭ ploŭă grozav). V. pacoste.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prădenie sf vz prăpădenie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prăpădanie sf vz prăpădenie[1] corectată
- În original, greșit tipărit: vz prăpădanie — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prăpădienie sf vz prăpădenie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
prăpădénie (pop.) (-ni-e) s. f., art. prăpădénia (-ni-a), g.-d. prăpădénii, art. prăpădéniei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
prăpădénie s. f. (sil. -ni-e), art. prăpădénia (sil. -ni-a), g.-d. prăpădénii, art. prăpădéniei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PRĂPĂDÉNIE s. v. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prăpădenie s. v. CALAMITATE. CATASTROFĂ. DEZASTRU. FLAGEL. GROZĂVIE. NĂPASTĂ. NENOROCIRE. PACOSTE. POTOP. PRĂPĂD. PUSTIIRE. SINISTRU. URGIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
prăpădenie, prăpădeniisubstantiv feminin
- 1. Stricăciune, pagubă, distrugere (foarte mare). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: distrugere pagubă prăpăd stricăciune
- Atît se stricase acum grădina, încît nu mai era chip a o drege... Mînia grădinarului trecu orice hotare, cînd veni și văzu acea mare prăpădenie. ISPIRESCU, L. 152. DLRLC
- 1.1. Situație, împrejurare care poate provoca (mari) stricăciuni, pagube, distrugeri. DEX '09 DLRLC
- Iacă mătușa Mărioara c-o jordie în mînă, la tulpina cireșului!.. scoboară-te jos, tălharule, că te-oi învăța eu! Dar cum să te cobori, căci jos era prăpădenie! CREANGĂ, A. 49. DLRLC
-
- 1.2. Cauză care distruge, nimicește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se vede că acesta-i prăpădenia apelor, vestitul Setilă, fiul secetei. CREANGĂ, P. 242. DLRLC
-
- De prăpădenie sau de prăpădenia pământului = foarte mult, foarte puternic. DEX '09 DEX '98sinonime: îngrozitor
- Prăpădenia pământului (sau lui Dumnezeu), se spune despre o nenorocire îngrozitoare, despre ceva insuportabil, copleșitor. DEX '09 DEX '98
- diferențiere Prăpădenia pământului = ceva nemaipomenit, grozav; foarte mult. DLRLC
- S-aude că au venit turcii și tatarii cîtă frunză și iarbă, prăpădenia pămîntului. SADOVEANU, O. I 487. DLRLC
-
-
-
etimologie:
- Prăpădi + sufix -enie. DEX '98 DEX '09