10 definiții pentru prădat (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PRĂDÁT1 s. n. (Pop.) Prădare. – V. prăda.
prădat1 sn [At: CAMILAR, N. I, 369 / Pl: (rar) ~uri / E: prăda] 1-3 Prădare (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRĂDÁT1 s. n. Prădare. – V. prăda.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PRĂDÁT1 s. n. Prădare, jaf, hoție. După înmormîntarea morților, după culegerea răniților – începea prădatul. CAMILAR, N. I 369.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
prădát (pop.) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
prădát s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PRĂDÁT s. v. jaf.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PRĂDÁT s. v. aservit, rob, sclav, subjugat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PRĂDAT s. jaf, jefuire, jefuit, pradă, prădare, prădăciune, (livr.) rapt, (înv.) dobîndă, prădășug, răpiciune, răpștire. (Porniți pe ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prădat s. v. ASERVIT. ROB. SCLAV. SUBJUGAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
prădatsubstantiv neutru
-
- După înmormîntarea morților, după culegerea răniților – începea prădatul. CAMILAR, N. I 369. DLRLC
-
etimologie:
- prăda DEX '98 DEX '09