8 definiții pentru prunduț

Explicative DEX

PRUNDÚȚ s. n. (Rar) Prunduleț. – Prund + suf. -uț.

prunduț sn [At: TEODORESCU, P. P. 411 / Pl: ~uri / E: prund + -uț] (Reg; șhp) 1-8 Prunduleț (1-8).

PRUNDÚȚ s. n. Prunduleț. – Prund + suf. -uț.

PRUNDÚȚ s. n. Prunduleț. Foaie de cicoare, în prunduț de mare, Iată că-mi răsare Puternicul soare. TEODORESCU, P. P. 420.

Ortografice DOOM

!prundúț (rar) s. n., pl. prundúțe

prundúț s. n.

Relaționale

PRUNDÚȚ s. v. prundișor, prunduleț.

prunduț s. v. PRUNDIȘOR. PRUNDULEȚ.

Intrare: prunduț
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prunduț
  • prunduțul
  • prunduțu‑
plural
  • prunduțe
  • prunduțele
genitiv-dativ singular
  • prunduț
  • prunduțului
plural
  • prunduțe
  • prunduțelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prunduț, prunduțesubstantiv neutru

  • 1. rar Prundișor, prunduleț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Foaie de cicoare, În prunduț de mare, Iată că-mi răsare Puternicul soare. TEODORESCU, P. P. 420. DLRLC
etimologie:
  • Prund + sufix -uț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.