5 definiții pentru provincioară
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PROVINCIOÁRĂ, provincioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui provincie. [Pr.: -ci-oa-] – Provincie + suf. -ioară.
PROVINCIOÁRĂ, provincioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui provincie. [Pr.: -ci-oa-] – Provincie + suf. -ioară.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
provincioară sf [At: CARAGIALE, O. III, 98 / P: ~ci-oa~ / Pl: ~re / E: provincie + -oară] 1-2 (Rar; șdp) Provincie (1) (mică).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROVINCIOÁRĂ, provincioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui provincie. Spiritul public absorbit cu totul de rezultatul unor alegeri parțiale din cine știe ce provincioară. CARAGIALE, N. F. 87. – Pronunțat: -cioa-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
provincioáră (rar) (-ci-oa-) s. f., g.-d. art. provincioárei; pl. provincioáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
provincioáră s. f. (sil. -ci-oa-), g.-d. art. provincioárei; pl. provincioáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ci-oa-ră
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
provincioară, provincioaresubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui provincie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Spiritul public absorbit cu totul de rezultatul unor alegeri parțiale din cine știe ce provincioară. CARAGIALE, N. F. 87. DLRLC
-
etimologie:
- Provincie + sufix -ioară. DEX '98 DEX '09