protie sf [At: CANTEMIR, HR. 88 / E: ngr πρωτεια] (Înv) 1 Prioritate. 2 (Jur; spc) Drept de prioritate al unei persoane în raport cu altele. 3 (La jocul de cărți) Protos¹ (2).

protíe f. (ngr. protia, vgr. proteia, d. prôtos, primu). Vechĭ. Prioritate, întîĭetate, calitatea de a fi primu.

PROTÍE s. v. întâietate, precădere, preponderență, primat, primordialitate, prioritate.

protie s. v. ÎNTÎIETATE. PRECĂDERE. PREPONDERENȚĂ. PRIMAT. PRIMORDIALITATE. PRIORITATE.

protíe, protii s. f. 1. Întâietate, prioritate în raport cu alții. 2. Protos. – Din gr. protia.