opțiuni
  • info

14 definiții pentru protestant (adj.)

din care

Explicative DEX

PROTESTÁNT, -Ă, protestanți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al protestantismului; reformat. 2. Adj. Care ține de protestantism, privitor la protestantism. – Din fr. protestant.

PROTESTÁNT, -Ă, protestanți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al protestantismului; reformat. 2. Adj. Care ține de protestantism, privitor la protestantism. – Din fr. protestant.

protestant1, ~ă [At: DRLU / V: (îvr) ~tan[1] sm / Pl: ~nți, ~e / E: ger Protestant] 1-2 smf, a (Adept) al protestantismului Si: reformat, (îvr) protestanticesc (1). 3 a Referitor la protestantism Si: (îvr) protestanticesc (2). 4 a Specific protestantismului Si: (înv) protestanticesc (3). 5 a Care susține protestantismul. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

PROTESTÁNT, -Ă, protestanți, -te, adj. Care ține de protestantism; al protestanților. Biserică protestantă. ♦ (Substantivat) Adept al protestantismului.

PROTESTÁNT, -Ă adj. Referitor la protestantism, la protestanți. // s.m. și f. Adept al protestantismului. [Cf. fr. protestant, germ. Protestant].

PROTESTÁNT, -Ă adj., s. m. f. (adept) al protestantismului. (< fr. protestant)

PROTESTÁNT1 ~tă (~ți, ~te) Care ține de protestantism; propriu protestantismului. Templu ~. /<fr. protestant

protestant a. și m. nume dat mai întâi luteranilor, apoi calviniștilor și anglicanilor.

*protestánt, -ă adj. (lat. protéstans, -ántis, fr. protestant). Care protestează. Care s’a desprins de autoritatea Papeĭ: sectă protestantă. Subst. Nume dat maĭ întîĭ luteranilor (1529), apoĭ calviniștilor și anglicanilor, ca unora care aŭ protestat contra Papiĭ.

Ortografice DOOM

protestánt adj. m., s. m., pl. protestánți; adj. f., s. f. protestántă, pl. protestánte

protestánt s. m., adj. m., pl. protestánți; f. sg. protestántă, pl. protestánte

Relaționale

PROTESTÁNT adj. (BIS.) reformat, (înv.) protestanticesc.

PROTESTÁNT adj., s. v. contestatar, protestatar.

PROTESTANT adj. (BIS.) 1. reformat, (înv.) protestanticesc. 2. evanghelic.

protestant adj., s. v. PROTESTATAR.

Intrare: protestant (adj.)
protestant1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • protestant
  • protestantul
  • protestantu‑
  • protestantă
  • protestanta
plural
  • protestanți
  • protestanții
  • protestante
  • protestantele
genitiv-dativ singular
  • protestant
  • protestantului
  • protestante
  • protestantei
plural
  • protestanți
  • protestanților
  • protestante
  • protestantelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

protestant, protestantăadjectiv

  • 1. Care ține de protestantism, privitor la protestantism. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: protestanticesc
    • format_quote Biserică protestantă. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.