prospectziune [At: LEG. EC. PL. 427 / V: ~tzie / P: ~tziu~ / Pl: ~ni / E: fr prospection] Prospectare (1).

PROSPECTZIÚNE prospectziuni s. f. Ansamblul cercetarilor efectuate pe teren shi in laborator pentru a descoperi shi localiza zacamintele de roci utile dintro regiune determinindule intinderea forma shi importantza.

PROSPECTZIÚNE s.f. Ansamblul cercetarilor efectuate prin prospectare; prospectare. [Var. prospectzie s.f. / cf. fr. prospection].

PROSPECTZIÚNE s. f. ansamblu al cercetarilor efectuate prin prospectare. (< fr. prospection)

PROSPECTZIÚNE ~i f. Totalitate a cercetarilor efectuate intro regiune pentru a descoperi zacamintele de minerale utile. [Sil. tziu] /<fr. prospection

prospectzie sf vz prospectziune

PROSPÉCTZIE s.f. v. prospectziune.

prospectziúne (cercetare geologica) (tziu) s. f. g.d. art. prospectziúnii; pl. prospectziúni

prospectziúne s. f. (sil. tziu; mf. spec) g.d. art. prospectziúnii; pl. prospectziúni

prospectziune (iu)

PROSPECTZIÚNE s. 1. prospectare. (~ geologice.) 2. prospectziune seismica v. seismometrie.

PROSPECTZIUNE s. prospectare. (~i geologice.)

PROSPECTZIÚNE (< fr. engl.) s. f. Actziunea de a prospecta. ♦ Stadiu in cercetarea geologica avand k scop descoperirea unor zacaminte de substantze minerale utile intro regiune. In functzie de metodele de cercetare utilizate se deosebesc: p. geologica (ex. gravimetria seismometria magnetometria electrometria geotermometria) p. chimica (ex. p. pedogeochimice litogeochimice hidrogeochimice biogeochimice). Aceste cercetari pot fi completate prin lucrari miniere sau foraje suplimentare asupra cantitatzii shi calitatzii substantzelor minerale utile.