opțiuni
  • info

4 definiții pentru promulgat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROMULGÁ, promúlg, vb. I. Tranz. A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. – Din fr. promulguer, lat. promulgare.

PROMULGÁ vb. I. tr. A publica în organul oficial al statului, cu formele legale cerute, o lege, un decret etc., care intră în vigoare din acel moment. [P.i. promúlg. / < lat. promulgare, cf. fr. promulguer].

A PROMULGÁ promúlg tranz. jur. (legi, convenții etc.) A aduce la cunoștință publică cu titlul de document executoriu. /<fr. promulguer, lat. promulgare

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

promulgá vb., ind. prez. 1 sg. promúlg, 3 sg. și pl. promúlgă

Intrare: promulgat
promulgat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • promulgat
  • promulgatul
  • promulgatu‑
  • promulgată
  • promulgata
plural
  • promulgați
  • promulgații
  • promulgate
  • promulgatele
genitiv-dativ singular
  • promulgat
  • promulgatului
  • promulgate
  • promulgatei
plural
  • promulgați
  • promulgaților
  • promulgate
  • promulgatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

promulga, promulgverb

  • 1. A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Pravilniceasca condică a domnului Alexandru Ioan Ipsilant-voievod, cea dintîi schiță de condică civilă promulgată oficial în principatul Romîniei. ODOBESCU, S. I 272. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Legea noastră rurală s-a promulgat la 14 august 1864. I. IONESCU, M. 154. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.