PROMENÁDĂ, promenade, s. f. (Fam.) 1. Plimbare. 2. Loc special amenajat pentru plimbare. – Din fr. promenade.

promenadă sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (rar) promi~ / Pl: ~de / E: fr promenade, ger Promenade] 1 Deplasare în spațiu și de obicei pe jos în scop recreativ, curativ etc. Si: plimbare, (rar) plimbet. 2 (Ccr) Loc special amenajat pentru plimbare Si: (înv) plimbare.

PROMENÁDĂ, promenade, s. f. (Livr.) 1. Plimbare. 2. Loc special amenajat pentru plimbare. – Din fr. promenade.

PROMENÁDĂ, promenade, s. f. (învechit) 1. Plimbare. Mă simt tare ahotnic de a face cu d-ta o buna promenadă aristotelică. CARAGIALE, O. VII 190. Ne-ați venit apoi, drept minte o sticluță de pomadă, Cu monoclu-n ochi, drept armă bețișor de promenadă. EMINESCU, O. I 151. 2. Loc de plimbare. Promenada orașului.

PROMENÁDĂ s.f. (Loc de) plimbare. [< fr. promenade].

PROMENÁDĂ s. f. plimbare. ◊ loc de plimbare. (< fr. promenade)

PROMENÁDĂ ~e f. rar 1) Mers în voie cu scopul de a se recrea. 2) Loc destinat pentru plimbare. /<fr. promenade

promenadă f. (ironic) plimbare: au ieșit la promenadă EM.

*promenádă f., pl. e și ăzĭ (fr. proménade, d. se promener, a se plimba). Barb. Plimbare.

prominadă sf vz promenadă

promenádă (fam.) s. f., g.-d. art. promenádei; pl. promenáde

promenádă s. f., g.-d. art. promenádei; pl. promenáde

PROMENÁDĂ s. 1. v. plimbare. 2. (concr.) (rar) corso, (înv.) plimbare, plimbătoare. (Cine mai era pe ~?)

PROMENADĂ s. 1. plimbare, (rar) plimbet, (prin Transilv.) șeităletiu, (Ban., Transilv., Maram. și Bucov.) spațir. (A făcut o ~ reconfortantă.) 2. (concr.) (înv.) plimbare, plimbătoare. (Cine mai era pe ~?)