programator, ~oare [At: M. D. ENC. / Pl: ~i, ~oare / E: fr programmateur] 1 a Care face programe (12). 2 smf Persoană specializată în întocmirea programului (12) unui calculator.

PROGRAMATÓR, -OÁRE adj. Care programează, face programe. // s.m. și f. Specialist care întocmește programele (4) [în DN] pentru calculatoarele electronice. [Cf. fr. programmateur, it. programmatore].

programatór, -toáre s. m. f. și adj. (inform.) ♦ 1. Persoană însărcinată cu alcătuirea de programare pentru computer ◊ „Câteva tinere programatoare – cu copii mici – și-au instalat în camere echipamente terminale pentru ca, după ce-și adorm copiii, să poată intra în legătură cu calculatoarele în vederea testării unor programe.” R.l. 15 VII 76 p. 6. ◊ „Programarea unui calculator este o specialitate anume. Dar care programator să fi făcut treaba asta pentru noi fără să cunoască ce are de făcut instalația noastră?” Sc. 20 V 79 p. 2. ◊ „Condiții: studii superioare, vechime în domeniu și programator calculatoare minim 5 ani.” Ev.z. 12 I 95 p. 7; v. și fotozaț. ♦ 2. Mecanism de programare v. microprocesor (1976) (din it. programmatore; cf. fr. programm[at]eur, DMN 1950; DT; DEX, DN3 – sens 1)

programatór (pro-gra-) adj. m., s. m., pl. programatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. programatoáre

programatór s. m., adj. m. (sil. -gra-), pl. programatóri; f. sg. și pl. programatoáre, g.-d. sg. art. programatoárei