4 definiții pentru procleție

Explicative DEX

procleție sf [At: CORESI, L. 376/13 / Pl: ~ii / E: proclet + -ie] 1 (Bis; înv) Anatemă. 2 (Înv) Ipocrizie. 3 (Reg; csnp) Iuțeală.

Relaționale

PROCLEȚÍE s. v. afurisenie, afurisire, anatemă, blestem, duplicitate, excomunicare, falsitate, fățărnicie, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleșug.

procleție s. v. AFURISENIE. AFURISIRE. ANATEMĂ. BLESTEM. DUPLICITATE. EXCOMUNICARE. FALSITATE. FĂȚĂRNICIE. IPOCRIZIE. MINCIUNĂ. PERFIDIE. PREFĂCĂTORIE. VICLENIE. VICLEȘUG.

Enciclopedice

proclețíe, procleții s. f. Anatemă, afurisenie. ♦ Ticăloșenie, fățărnicie, ipocrizie. – Din proclet + suf. -ie.

Intrare: procleție
procleție substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • procleție
  • procleția
plural
  • procleții
  • proclețiile
genitiv-dativ singular
  • procleții
  • procleției
plural
  • procleții
  • proclețiilor
vocativ singular
plural