8 definiții pentru pripășire
Explicative DEX
PRIPĂȘÍRE, pripășiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a se pripăși și rezultatul ei. – V. pripăși.
pripășire sf [At: POLIZU / V: (îvr) prăp~ / Pl: ~ri / E: pripăși] 1-2 Stabilire (temporară) a unei ființe undeva sau pe lângă cineva, venind din altă parte Si: (pop) aciuare, oploșire, pripășit1 (1). 3 (Fam) Încuibare. 4 Luare și ținere a unei ființe venind din altă parte pe lângă sine, oferind adăpost și cele necesare traiului Si: (pop) oploșire, pripășit1 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRIPĂȘÍRE, pripășiri, s. f. Acțiunea de a se pripăși și rezultatul ei. – V. pripăși.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
prăpășire[1] sf vz pripășire corectată
- În original, incorect tipărit: prăpăsire — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
*pripășíre (pop.) s. f., g.-d. art. pripășírii; pl. pripășíri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pripășíre s. f., pl. pripășíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
PRIPĂȘÍRE s. aciuare, oploșire. (~ cuiva într-un loc.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PRIPĂȘIRE s. aciuare, oploșire. (~ cuiva într-un loc.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
pripășire, pripășirisubstantiv feminin
etimologie:
- pripăși DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.