PRIPÓR, pripoare, s. n. (Reg.) 1. Coastă de deal sau de munte, pantă abruptă; povârniș. 2. Adăpost de iarnă pentru oi, făcut din împletitură de nuiele sau din stuf și acoperit cu paie, trestie, cetină de brad etc. – Din bg. pripor. Cf. ucr. prypir, -poru.

pripor [At: LB / V: (înv) prepor, (reg) pripon, pripore / A și: (îrg) prip~ / Pl: ~oare / E: bg припор] 1 sn Porțiune de teren cu suprafața înclinată față de planul orizontal și care formează, de obicei, versanții unor forme de relief Si: coastă, muchie, pantă¹, povârniș, (rar) prăvălac, prăvăluc, (pop) clină, prăvăliș, (îrg) piez, (înv) povârnitură, (reg) piezișea, ponciș, povârghie, prăval, prăvălitură¹, răpăguș¹. 2 sn Porțiune de teren cu suprafața foarte înclinată, abruptă, prăpăstioasă. 3 a (Rar) Pripos. 4 sn (Ban; Trs) Porțiune de pădure pe un versant, cu copacii tăiați, pe unde se dă drumul lemnelor la vale, de la locul de tăiere. 5 sn (Ban; Trs; pex) Jgheab folosit pentru a se da drumul, pe un versant, lemnelor la vale, de la locul de tăiere. 6 sn (Trs) Poiană. 7 sn (Trs) Loc îngrădit lângă strungă, în care se odihnesc oile după muls. 8 sn (Trs) Adăpost de iarnă pentru oi.

PRIPÓR, pripoare, s. n. 1. Coastă de deal sau de munte, pantă abruptă; povârniș. 2. (Reg.) Adăpost de iarnă pentru oi, făcut din împletitură de nuiele sau din stuf și acoperit cu paie, trestie, cetină de brad etc. – Din bg. pripor. Cf. ucr. prypir, -poru.

PRIPÓR, pripoare, s. n. 1. Coastă de deal sau de munte, pantă abruptă; povîrniș. V. rîpă. Nu umpleți prea tare căruța, ca să nu tragă din greu caii la pripor. SADOVEANU, P. M. 75. Din Slănic pornim... pe cărăruia de codru ce suie-n pripoarele munților spre miazănoapte. VLAHUȚĂ, O. A. II 153. Ai avut mare noroc de mine de n-ai apucat a coborî priporul ista, că erai prăpădit. CREANGĂ, P. 202. 2. (Regional) Adăpost de iarnă pentru oi, făcut de ciobani din împletitură de nuiele sau din stuf acoperit cu paie, trestie, stuf, cetină de brad etc.

PRIPÓR ~oáre n. Pantă abruptă a unui munte sau a unui deal; versant abrupt; repeziș. /<bulg. pripor

pripor n. Mold. loc pieziș, povârniș: a coborî priporul CR. [Tras din pripi (primitiv pripri): lit. loc de precipitat].

pripór n., pl. oare (rus. pripór, sprijin, împingere; rut. prýpir, gen. -pora, pripor. V. o- și ză-por, popresc). Scoborîș, povîrniș, loc înclinat pe un drum: caru trebuĭe împedecat la pripor. – În Prah. prípor.

prepor sn vz pripor

pripon² sn vz pripor

pripore sn vz pripor

pripór (reg.) s. n., pl. pripoáre

pripór s. n., pl. pripoáre

PRIPÓR s. v. pantă.

PRIPÓR s. v. luminiș, poiană.

PRIPOR s. (GEOGR.) clină, coastă, coborîș, costișă, muchie, pantă, povîrniș, repeziș, scoborîș, versant, (rar) prăvălac, prăvăliș, (înv. și reg.) piază, scapăt, (reg.) pieptan, pieptar, piezișea, povîrghie, prăval, prăvălitură, răpăguș, (prin Munt.) aplecuș, (înv.) bair, povîrnitură, (fig.) șold. (~ al unui deal.)

pripor s. v. LUMINIȘ. POIANĂ.

PRIPÓN s. 1. v. țăruș. 2. (reg.) conovăț, (Ban., Transilv. și Olt.) paivan. (Cu ~ul se leagă animalele care pasc.) 3. (PESCUIT) (reg.) cărmăcuță, sfoară.

pripór (pripoáre), s. n. – Povîrniș, pantă abruptă. Sl., cf. rus. pripor, rut. prypir (Tiktin), poate din sl. priporinŭ (Conev 39). – Der. priporos, adj. (povîrnit).

pripór, pripoară, s.n. – Povârniș, pantă abruptă; „deal repede”. Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei cu sensul de „teren accidentat” (Biserica Albă). ♦ (top.) La pripor, deal în Dragomirești; Pripor, deal, fânațe în Bârsana, Glod, Ieud, Poienile Izei, Săcel, Strâmtura (Vișovan, 2005). – Din bg. pripor (MDA), cf. ucr. prypir, -poru, rus. pripor (Scriban; Tiktin, cf. DER; DEX).

pripór, pripoară, s.n. – Povârniș, pantă abruptă; „deal repede”. – Sl., cf. rus. pripor, ucr. prypir (Titkin cf. DER).

PRIPOR, Dealurile Priporului, unitate deluroasă în Subcarpații Buzăului, în bazinul râului Bâsca Chiojdului, străjuind depr. Drajna-Chiojd spre NV și depr. Calvini spre SE. Alcătuite predominant din fliș paleogen. Alt. max.: 823 m. Acoperite cu păduri, fânețe și pășuni.