5 definiții pentru pripoit
Explicative DEX
pripóĭ n., pl. oaĭe (sîrb. rus. pripóĭ). Vechĭ. Metal cu care se sudează.
pripoĭésc v. tr. (sîrb. pripojiti, rus. -tĭ, a suda). Vechĭ. Sudez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Etimologice
pripói (-oáie), s. n. – Lipitură, metal pentru sudură. Sb., rus. pripoj (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. pripoi, vb. (a lipi), din sb. pripojiti.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Jargon
pripói2, pripoáie, s.n. (înv.) metal care servește la lipit sau la sudat.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pripói1, pripoáie, s.n. (reg.) ospăț oferit de părinții mirelui după cununie (și la care mesenii oferă daruri mirilor).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: pripoit
pripoit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
pripoire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)