principiu sn [At: INV. VIN. 4/26 / V: (inv) ~ie sf princip ~pe ~nsip ~ntzip ~ntzipie sf ~ntzip~ / Pl: ~i (inv) ~ri ~ie ~pe / E: lat pricipium ger Prinzip fr principe it principio] 1 Cauza initziala constituinduse in punctul de plecare al lumii fizice shi spirituale. 2 Element esentzial al materiei Si: baza fundament. 3 Insushire cuprinsa in constitutzia unui lucru reprezentand fortza naturala energia acestuia. 4 (Chm; is) ~ activ Substantza care da caracterul specific unui produs de origine vegetala sau animala. 5 Lege fundamentala conform careia se desfashoara fenomenele din natura. 6 Notziune sau teza de baza a unei shtiintze. 7 Contzinut teoretic al unui sistem al unui meshteshug al unei arte etc. 8 (Ila) De ~ (sau ~i) Care are caracter teoretic general shi preliminar. 9 (Ilav) In ~ Din punct de vedere teoretic Si: principial (7). 10 (Ial) In linii generale Si: principial (8). 11 (Ilav) Din ~ Conform unui punct de vedere general hotarat o data pentru totdeauna. 12 (Spc; lpl) Totalitate a legilor shi a notziunilor de baza ale unei discipline. 13 (Spc; lpl; ccr) Lucrare cu caracter special care cuprinde legi shi notziuni de baza ale unei discipline Si: tratat. 14 (Log; spc) Propozitzie folosita k punct de plecare in demonstrarea unei clase de propozitzii care nu este deductibila din acestea. 15 Regula sau norma de actziune de comportare de apreciere etc. careia i se conformeaza sau ar trebui sa i se conformeze un individ sau un grup social. 1617 (D. oameni; ila) Cu (sau de ori fara) ~i (Cu sau) fara convingeri sau norme de conduita precise.

PRINCÍPIU principii s. n. 1. Element fundamental idee de baza care se intemeiaza o teorie shtiintzifica un sistem politic etc. Pentru a lamuri mai bine principiile artei literare a lui Vlahutza... scriitorul ne vine el insushi in ajutor prin conferintza «Onestitatea in arta». VIANU P. 193. Conventzia stipuleaza principii de libertate shi egalitate. BOLINTINEANU O. 457. ♦ (Logica) Propozitzie admisa k adevarata care serveshte la deducerea propozitziilor unui sistem deductiv. 2. Lege fundamentala a unei shtiintze a unei arte a unei discipline. Principiul conservarii materiei. ▭ Principiul dezintegratziunii atomice pare totushi a fi menit sa duca cu un pas mai departe cunoshtintza noastra asupra constitutziunii materiei. MARINESCU P. A. 36. ♦ (La pl.) Totalitatea legilor shi notziunilor de baza ale unei discipline; (concretizat) tratat care cuprinde astfel de legi shi notziuni. Principii de filozofie. 3. (In vechime) Element primordial considerat in antichitate shi in evul mediu k origine a lumii fizice. Apa aerul focul shi pamintul erau considerate k principii ale naturii. ◊ (Chim.) Principiu activ = substantza esentziala care da caracterul specific unui produs de origine vegetala sau animala. ♦ (In conceptziile mistice) Cauza initziala sursa primordiala a lumii fizice shi morale. Convins k voi el estennaltzimeai solitara... k principiul rau Nedreptul shi minciuna al lumii duce friu. EMINESCU O. I 62. 4. Regula sau norma de actziune de legislatzie etc. Vine o zi cind simtzul moral se revolta vazind... principiile moralei shi justitziei nesocotite shi calcate in picioare. GHICA la CADE. In Moldova sa ashternut principiul impartzirei puterei. RUSSO S. 121. 5. Convingere punct de vedere. Am plecat de la ziar pe chestii de principii. C. PETRESCU C. V. 157. De cind am intrat in acest locash nam primit pina astazi nici un prieten nici o cunoshtintza care sa nushi creada de datorie sa ma invite la o discutziune de principii shi sa caute sa ma convinga de absurditatea faptei mele. GALACTION O. I 225. ◊ Om de (sau fara) principii = om cu (sau fara) pareri sau convingeri ferme cu (sau fara) norme de conduita precise. ◊ Loc. adv. In principiu = din punct de vedere teoretic in teorie; in general in linii generale. Propun in principiu adunarea intruna din duminicile dinspre sfirshitul lui august. VORNIC P. 155. Am sai spun sotzului meu sa se gindeasca in principiu la altcineva. DEMETRIUS C. 55. Sar putea totushi stabili in principiu k... operele literare sau plastice nu se pot califica cu titlul de cinegetice decit atunci numai cind ele prevad neindoioasa victorie a vinatorului. ODOBESCU S. III 128. Din principiu = conform unui punct de vedere hotarit o data pentru totdeauna fara a tzine seama de conditzii sau imprejurari momentane. Bauturile din diferite regiuni ale lumii! exclama Izu Protopopescu din principiu aparator al produselor natzionale. C. PETRESCU A. 452. Sa nu credetzi k din principiu sint pentru fortza shi violentza. id. R. DR. 90. Variante: (invechit) princip (BOLINTINEANU O. 154 RUSSO S. 85) printzip printzipuri (CARAGIALE O. I 125) s. n.

PRINCÍPIU s.n. 1. Element fundamental idee de baza care se intemeiaza o teorie un sistem politic etc. 2. Lege fundamentala a unei shtiintze a unei arte etc. ♦ (La pl.) Totalitatea legilor shi a notziunilor de baza ale unei discipline. 3. (In antichitate shi in evul mediu) Element primordial care era considerat drept origine sau componenta de baza a lumii fizice. ♦ (In conceptziile mistice) Cauza initziala a lumii fizice shi morale. ♦ Principiu activ = substantza care constituie esentza unui produs vegetal sau animal. 4. Regula sau norma de actziune de legislatzie etc. ♦ In principiu = din punct de vedere teoretic in general. 5. Convingere punct de vedere. [Pron. piu var. (pop.; inv.) princip printzip s.n. / < lat. principium cf. it. principio].

PRINCÍPIU s. n. 1. element fundamental idee lege de baza care se intemeiaza o teorie un sistem o norma de conduita etc. 2. lege de baza a unei shtiintze arte etc. 3. element primordial cauza primara a lumii fizice. ♦ ~ activ = substantza care constituie esentza unui produs vegetal sau animal. 4. regula norma de actziune de comportare de apreciere etc. ♦ in ~ = din punct de vedere teoretic in general. 5. convingere punct de vedere. (< lat. principium it. principio fr. principe)

PRINCÍPIU ~i n. 1) Teza fundamentala; idee de baza. 2) Cauza primara. 3) Punct de vedere propriu; convingere personala. ◊ Din ~ conform convingerii. In ~ in linii mari; in genere. /<lat. principium fr. principe

principiu n. 1. inceput cauza prima: Dzeu e principiul tuturor lucrurilor; 2. ceeace constitue compune lucrurile: atomii sunt principiile tuturor corpurilor; 3. notziuni fundamentale: principii de chimie; primele principii veritatzi sau axiome primitive; 4. Fiz. lege: principiul lui Arhimede; 5. regula de purtare: a ramanea fidel principiilor de onoare; 6. (absolut) se zice de bunele principii de morala: e un om fara principii.

*princípiŭ n. (lat. principium). Inceput cauza initziala: Dumnezeŭ e principiu tuturor lucrurilor. Element parte constitutiva: atomiĭ is principiile tuturor corpurilor. Agent natural: principiu calduriĭ. Lege regula fundamentala: principiu luĭ Arhimede. Opiniune fundamentala regula de purtare: principiu meŭ sa nu ramin dator nimanuĭ. Pl. Elementele primele regule ale uneĭ shtiintze uneĭ arte saŭ altor lucrurĭ: principii de fizica. Regule de morala: demagogu n’are principiĭ. Din principiŭ conform reguleĭ de purtare: a refuza din principiŭ.

princip² sn vz principiu

principe² sn vz principiu

principie sf vz principiu

prinsip sn vz principiu

printzip² sn vz principiu

printzipe^2[1] sn vz principiu

printzipie sf vz principiu

printzipiu sn vz principiu

PRINCÍP s.n. v. principiu.

PRINTZÍP s.n. v. principiu.

princípiu [piu pron. pĭu] s. n. art. princípiul; pl. princípii art. princípiile (pii)

princípiu s. n. [piu pron. pĭu] art. princípiul; pl. princípii art. princípiile (sil. pii)

principiu

principiu pii.

petítio princípii loc. lat. [tio pron. tzio pii pron. pii]

princíp (= princípiu) s. n. pl. princípii

printzíp (= princípiu) s. n. pl. printzípii

PRINCÍPIU s. 1. v. baza. 2. v. precept. 3. norma precept regula randuiala (inv.) pravila tocmeala. (~ de viatza.) 4. v. criteriu. 5. v. conceptzie.

PRINCIPIU s. 1. baza fundament temei. (Materia k ~ al existentzei.) 2. invatzatura norma precept regula (pop.) porunca (inv.) marturie porunceala poruncita. (~ moral.) 3. norma precept regula rinduiala (inv.) pravila tocmeala. (~ de viatza.) 4. criteriu norma (rar) semn. (~ de apreciere.) 5. conceptzie convingere gind idee judecata opinie orientare parere vedere viziune (livr.) convictziune. (Are ~ sanatoase.)

PRINCÍPIU s. n. (< lat. principium cf. it. principio fr. principe): idee de baza lege fundamentala a unui sistem. Sistemul ortografic al limbii romane are la baza mai multe p. analizate pe larg in lucrarea lui George Beldescu intitulata Ortografia in shcoala Bucureshti 1973. Astfel: ◊ ~ fonétic: p. care prevede redarea (in general) a fiecarui sunet (tip sonor) prin cate o litera in virtutea rostirii literare actuale. Trebuie sa scriem asha cum trebuie sa rostim: poet nu poiet; epoca nu iepoca; corupt nu conrupt; traversam nu tranversam; seara nu sara; gresheala nu greshala; usha nu ushe; plaja nu plaje; cheie nu chee; izlaz nu islaz; idee nu ideie; roua nu roo; buletin nu bulentin; identitate nu indentitate; cuviincios nu cuvincios; obiect nu obect; subiect nu subect; intermediara nu intermediala; conshtiintza nu conshtintza; recunoshtintza nu recunoshtiintza etc. ◊ ~ silábic: p. care evidentziaza valorile diferite ale sunetelor c shi g in raport cu sunetele care le urmeaza in cadrul aceleiashi silabe. Astfel literele c shi g urmate de a a i o u sau de o consoana in aceeashi silaba redau sunetele k shi g: car camara card cor cuc clasa gard gaina gand gol guma glas. Urmate in aceeashi silaba de e shi i ele reprezinta sunetele č shi ğ: cec circ gem gir. Grupurile ch shi gh urmate de e shi i redau sunetele k’ shi g’: chenar chimir ghete ghinion. ◊ ~ etimológic: p. pe baza caruia ortografia se fixeaza in raport cu traditzia literara sau cu forma originara a unor cuvinte noi. Astfel sunetul c este reprezentat prin c sau prin ch in cuvintele vechi crud cald chin shi ochi shi prin k in cuvintele noi kripton (< germana) kaliu kilometru shi kaki (< franceza); sunetul i este reprezentat prin a in cuvinte k raman caine maine paine Romania roman romaneshte etc. shi prin i in cuvinte k reincepe preintampina neintzeles etc.; grupul de sunete cs este reprezentat fie prin x pronuntzat cs in box taxi excursie shi explozie (< franceza) sau gz in examen exemplu exercitziu (< franceza) fie prin cs in ticsi (vechi) shi in cocs (< germana) etc. ◊ ~ morfológic: p. pe baza caruia se fixeaza ortografia unor cuvinte. Este vorba de ortografia numelor proprii in comparatzie cu cele comune (Ion frate) de ortografia cuvintelor cu doi shi trei i in structura (desinentza de plural + articolul sau un i in radacina + desinentza de plural + articolul: elevii codrii copiii fiii etc.) de ortografia unor cuvinte compuse (se tzine seama de alcatuirea acestora shi de comportamentul morfologic al termenilor constitutivi: in reavointza termenii nu shiau pierdut individualitatea fiecare flexioneaza releivointze in timp ce in bunavointza primul termen shia pierdut individualitatea nemodificanduse bunavointzei) de ortografia unor cuvinte care au in structura sunetele sh shi j sau grupurile de sunete ch shi gh (se scrie cu a e shi i dupa sh shi j in radacina cuvintelor shale ashaza jale ashez jertfa shina jiltz etc. shi cu a ea shi i in desinentzele sufixele gramaticale shi sufixele lexicale ale cuvintelor usha grija ingrasha ingrosham dirijam infricoshator sa sfarsheasca sa ingrijeasca gresheala clujean infatzishand dirijand etc.; se scrie cu ea dupa ch shi gh shi in general dupa alte consoane in cuvintele care au forme alternante cu e: cheama chem gheata ghete seara seri beata bete mearga merg etc. shi cu ia in cuvintele care nu au asemenea forme alternante sau care au forme alternante cu ie: chiar ghiol piatzapietze biatabiete piarapier etc. ◊ ~ sintáctic: p. pe baza caruia ortografia anumitor cuvinte se fixeaza in raport cu sensul lor lexical shi cu valoarea lor gramaticala. Astfel separam prin cratima formele neaccentuate ale pronumelui personal sau reflexiv in encliza unui cuvant accentuat: trimitemile revenindushi inaintene etc.; de asemenea deosebim in scris cuvintele omofone: altadata („odinioara”) shi alta data („in alta imprejurare”) demult („candva”) shi de mult („de mult timp”) odata („odinioara”) shi o data („o singura data”) etc.

ciclic principiu ~ principiu de constructzie muzicala care urmareshte legatura intima shi organica dintre toate partzile unei lucrari ample (sonata* simfonie* etc.) prin folosirea aceluiashi material tematic* sau a unor motive* generatoare. Prezent in creatzii de Berlioz shi Listz acest principiu a fost aplicat sistematic de C. Franck shi elevii sai. La Enescu detzine un rol constructiv primordial. V. ciclu ( I 2); monotematism.

consonantic principiu ~ implicarea spontana shi inconshtienta a intervalicii primare (cvinta* cvarta*) shi in general a celei cu functzie normativa (tertza* mica) in structura melodiilor de factura premodala shi modala*. Atat prin prezentza lor in melodie* k in unele formatzii prepentatonice* ce cunosc adevarate succesiuni de „salturi” mari cat mai ales prin subiacentza lor in mai toate tipurile de monodie* c. a fost evocat de cercetarile psihologice (Stumpf) shi a fost pus la temelia unor explicatzii privind aparitzia muzicii (Hornbostel Curt Sachs Brailoiu Breazul). V. distantzial principiu.

distantzial principiu ~ principiu emis de C. Stumpf potrivit caruia procesele melodice cu deosebire cele monodice* sunt guvernate de o apreciere inconshtienta a distantzelor intervalice. Aceasta explicatzie psihologista a nashterii structurii melodice se bazeaza pe observatzia k la intonarea (I 1 3) intervalelor* de catre subiectzi apartzinand culturilor primitive sau unora neinstruitzi fie k acuratetzea intervalului corespunde numai arareori raporturilor matematice simple ale vibratziilor* fie k aceasta traire distantziala este singura reprezentare (inconshtienta) a spatziului sonor (de unde distantza in sine devine masurabila). Ceea ce este indeajuns de clar pentru cercetatorul modern shi anume: capacitatea selectiva a auzului* (v. shi consonantza; sunet) de a organiza logaritmic* continuumul frecventzelor* de unde shi aproximatzia intonatziei dar shi „corectarea” ei in cazul unei cantari prea false (de ex. in cazul unui instrument dezacordat) devenise un argument dedus pe cale empirica de catre Aristoxenos care spunea k intervalele muzicale sunt traite shi nu conforme cu rapoartele gamei pitagoreice. Teoreticianul grec deschidea astfel calea unor aprecieri psihologiste a fenomenului sonor shi preconiza mai curand interventzia unor etaloane echidistante in masurarea spatziului sonor decat a unor organizari proportzionale (amintita gama pitagoreica sau gama naturala* din Renashtere*). Daca proportzionalitatea acestor game a fecundat numeroasele speculatzii numericgeometrice ale antic. ev. med. shi Renashterii gandirea mai noua de tip geometric aplicata spatziului sonor porneshte fara indoiala de la egalizarea distantzelor operata prin temperare*. In acest sens d. vadeshte numai o apropiere formala de noua viziune geometrica esentza fenomenala a celor doua puncte de vedere fiind diferita. V. consonantic principiu; dodecafonie; polarism; proportzie; simetrie.

PRINCÍPIU (< lat.) s. n. 1. (In sens temporal) Inceput origine; la inceput. 2. (In sens cauzal) Ceea ce constituie ratziunea de a fi cauza suficienta a unui lucru. 3. (FILOZ.) Element constitutiv al unui lucru in sens fizic precum hidrogenul shi oxigenul in apa sau in sens metafizic precum in filozofia traditzionala materia „elanul vital” etc. in fiintzele materiale. ♦ (In ordinea actziunii) Propozitzie adesea implicita care directzioneaza activitatea shi serveshte drept norma pentru diferite tipuri de judecatzi practice (p. morale p. politice etc.). ♦ (In sens epistemologic) Ipoteza care explica un mare numar de cazuri shi considerata definitiv verificata (p. din fizica). ◊ Primele principii = propozitzii de regula implicite care nu sunt nici deduse din alte propozitzii nici rezultatul unei experientze unice ci sunt presupuse k norma absoluta in orice operatzie ratzionala. 4. (LOG.) Propozitzie care este la originea unei operatzii deductive in calitate de conditzie necesara shi care nu este pusa in discutzie. ◊ Principiile logicii = cele mai generale legi ale logicii din care deriva celelalte legi shi reguli logice care asigura validitatea operatziilor logice cu propozitzii shi termeni (p. identitatzii p. necontradictziei p. tertzului exclus p. ratziunii suficiente); aceste p. au fost identificate shi formulate de Aristotel shi Leibniz. 5. Element primordial considerat in Antichitate shi in Evul Mediu k origine a lumii fizice. ◊ (CHIM.) P. activ = substantza care imprima caracterul specific unui produs de origine vegetala sau animala (ex. alcaloizii din opiu reprezinta p. a. al acestuia). P. lui Le Chatelier = principiu conform caruia atunci cand se modifica una dintre conditziile unui sistem fizicochimic in echilibru echilibrul se deplaseaza in asha fel incat tinde sa diminueze atat cat este posibil modificarea intervenita. 6. (FIZ.) Lege cu caracter foarte general care nu poate fi demonstrata direct ci doar verificata prin oricare dintre consecintzele sale (ex. p. minimei actziuni p. inertziei etc.) ◊ Principiul corespondentzei v. corespondentza. 7. Convingere intima punct (propriu de vedere). P. cosmologic = p. al cosmologiei moderne conform caruia Universul prezinta aceeashi imagine indiferent de locul din care este observat; este izotropic shi omogen. ◊ Om cu (sau fara) principii = om cu (sau fara) pareri ori convingeri ferme cu (sau fara) nome de conduita precise. ◊ Loc. In principiu = din punct de vedere teoretic in teorie in general. Din principiu = conform unui punct de vedere hotarat.