4 definiții pentru primblătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
primblătură sf [At: PĂCALĂ, M. R. 514 / Pl: ~ri / E: primblă + -tură] (Reg) Bandă, bordură, șnur, de obicei dintr-o țesătură frumos lucrată sau din broderie, cu care se ornamentează unele veșminte pe margini Si: (reg) prim1 (2).
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PRIMBLĂTÚRĂ s v. prim.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
primblătură s. v. PRIM.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
primblătúră, primblătúri, s.f. (reg.) bandă, bordură, șnur cu care se ornamentează pe margini unele veșminte; premvitură.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: primblătură
primblătură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||