7 definitzii pentru prim-ministru
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
!primministru (premier) s. m. art. primministrul/primulministru; pl. primminishtri art. primminishtrii/primiiminishtri (Cancelaria PrimMinistrului dar shi *Corpul de Control al PrimuluiMinistru s. proprii) corectata
primminístru s. m. art. primminístrul; pl. primminíshtri art. primminíshtrii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de gall
- actziuni
primminístru s. m. art. primminístrul / prímulminístru; pl. primminíshtri art. primminíshtrii / prímiiminíshtri
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
primministru
- sursa: MDO (1953)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
primministru primminishtri.
- sursa: IVO-III (1941)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
PRIMMINÍSTRU s. (POL.) cancelar premier. (In unele state ~ul se numeshte cancelar sau premier.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
PRIMMINISTRU s. (POLITICA) cancelar premier. (In unele state ~ se numeshte cancelar sau premier.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv masculin (M63) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin compus Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |