prilej sn [At: CORESI L. 162/15 / V: (reg) ~egiu (inv) parl~ parl~ pral~ (reg) prel~ / Pl: ~uri / E: bg прилеж] 1 Ocazie. 2 (Inv; ilav) La ~ In fatza situatziei. 3 (Irg; ie) Vreme cu ~ Moment potrivit favorabil. 4 (Ivr; ilv) Ashi face ~ cu... A se indeletnici cu... 5 Cauza. 6 Motiv aparent invocat de cineva pentru a ascunde mobilul real al unei actziuni Si: pretext (irg) pofida (inv) podoima prilejire (8). 7 (Inv; ilv) A lua (de sau ashi afla) ~ A invoca un pretext. 8 (Irg) Avere. 9 (Iuz; ilav) Cu ~ Mult. 10 (Reg) Pericol. 11 (Reg; in superstitzii; ila) Cu ~ Aducator de rele.

PRILÉJ prilejuri s. n. 1. Ocazie imprejurare; moment oportun. Neam intilnit cu prilejul parastasului shi abia de am schimbat citeva vorbe tot timpul. CAMIL PETRESCU U. N. 38. Mishu St. Popescu vrea sa divortzeze! Lung prilej de vorbe shi de ipoteze. TOPIRCEANU P. 234. ◊ (In constructzie cu verbe k «a da» «a avea» «a cauta» «a pierde» etc.) Catinca mai avea altele de spus shi nu pierdea prilejul sa le spuie. C. PETRESCU C. V. 85. Cauta veshnic prilejuri sa intilneasca pe Ion. REBREANU R. I 117. Multzi ani trecuse la mijloc de cind aceshti fratzi nu mai avusese prilej a se intilni. CREANGA O. A. 220. Vrei sa vii? Nu scapa prilejul. ALECSANDRI T. I 347. ◊ Expr. A cauta (sau a pindi) vreme cu prilej = a cauta un moment potrivit pentru a... Cumatrul caprei... de mult pindea vreme cu prilej k sa pape iezii. CREANGA O. A. 139. 2. Motiv pricina. Dintrun nimic... ea scotea prilej de vorba ceasuri intregi. BASSARABESCU S. N. 35. Nam dat in viatza nimanui Prilej sami poarte dushmanie. COSHBUC P. I 199. 3. (Invechit) Moment greu strimtorare necaz. Jura cind e la prilej K dea pus ea mina macar peun gitej So gaseasca moarta minen zori vecinii. COSHBUC P. I 252.

PRILÉJ ~uri n. 1) Situatzie favorabila; circumstantza avantajoasa; moment oportun; ocazie. 2) Cauza aparenta invocata de o persoana pentru a ascunde adevaratul motiv al actziunilor sale; pretext; motiv. /<bulg. prilež

PRILEJ s.n. (Mold.) Avere bogatzie. Atunce Iordachi visternicul Rusat intraceli vremi de vrajbi au slabit tare din prilej pe manastiri shi pe breslashi. NECULCE. O sama cari au poftit sashi cisluiasca ei banii shi sa se puie rupta lor cineshi pe prilej leau dai voie. M. COSTIN. Etimologie: bg. prilež. Cf. a g o n i s i t a (2) b l a g a b o g a t a t e b u c a t e i o s a g m a r h a p o v i j i e s i r m e a.

prilej n. ocaziune: nu avusese prilej a se intalni. [Abstras din prilejì].

priléj n. pl. urĭ (d. prilejesc). Ocaziune: am gasit prilej sa plec cu eĭ. Vechĭ. Pricina motiv: prilej de ris. Pretext. Mold. L. V. Bogatzie avere. Vechĭ shi égĭ shi pirlegĭ. Azĭ in Cov. pirlej ocaziune.

parlej² sn vz prilej

pralej sn vz prilej

prelej sn vz prilej

prilegiu sn vz prilej

pirléj V. prilej.

priléj s. n. pl. priléjuri

priléj s. n. pl. priléjuri

PRILÉJ s. 1. v. ocazie. 2. v. imprejurare. 3. imprejurare intamplare ocazie. (~ul a facut k...) 4. motiv ocazie pretext pricina (inv. shi reg.) pofida (inv.) pricinuire (inv. in Transilv.) podoima. (Cauta ~ de cearta.) 5. v. cauza.

PRILÉJ s. v. avere avut avutzie bogatzie bun mijloace pericol primejdie situatzie stare.

PRILEJ s. 1. ocazie (inv. shi reg.) pont (inv.) ceas gaman. (A pierdut un ~ unic.) 2. circumstantza ipostaza imprejurare moment ocazie situatzie. (Un ~ potrivit.) 3. imprejurare intimplare ocazie. (~ a facut k...) 4. motiv ocazie pretext pricina (inv. shi reg.) pofida (inv.) pricinuire (inv. in Transilv.) podoima. (Cauta ~ de cearta.) 5. cauza considerent mobil motiv pricina ratziune temei (inv. shi pop.) cuvint (pop.) noima price (inv.) cap obiect povod rezon (fig.) izvor samintza. (~ care explica producerea unui fenomen.)

prilej s. v. AVERE. AVUT. AVUTZIE. BOGATZIE. BUN. MIJLOACE. PERICOL. PRIMEJDIE. SITUATZIE. STARE.

priléj prilejuri s.n. 1. Intamplare. 2. Pricina. 3. Accident (Lenghel 1979). Din bg. prilež (DEX MDA).

parléj parléjuri s.n. (reg.; in loc. adv.) cu parlej = foarte repede.