10 definiții pentru prigonitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PRIGONITÓR, -OÁRE, prigonitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care prigonește; asupritor. – Prigoni + suf. -tor.
prigonitor, ~oare smf, a [At: (a. 1750-1780) GCR II, 82/19 / Pl: ~i, ~oare / E: prigoni + -tor] 1-6 (Persoană sau comunitate socială) care prigonește (4-6) Si: asupritor, persecutor. 7-8 (Jur; înv; mpl) (Persoană) care are calitatea de reclamant într-un proces. 9-10 (Jur; înv; mpl) (Persoană) care este parte într-un proces.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRIGONITÓR, -OÁRE, prigonitori, -oare, s. m. și f. Persoană care prigonește; asupritor. – Prigoni + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
PRIGONITÓR, -OÁRE, prigonitori, -oare, s. m. și f. Cel care prigonește; asupritor, persecutor. Cu toată vitregia împrejurărilor și dușmănia prigonitorilor, poetul... nu înceta de a lucra. SADOVEANU, E. 246. Mihnea al III-lea, prigonitorul lui Constantin Postelnicul. IORGA, L. II 618. ◊ (Adjectival) Fig. Harap și eu goneam, goneam, sub galopul fulgerelor prigonitoare. GALACTION, O. I 79.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PRIGONITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care prigonește; persecutor. /a prigoni + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prigonitor m. 1. persecutor; 2. cel ce are proces.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
prigonitór (rar) s. m., pl. prigonitóri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
prigonitór s. m., pl. prigonitóri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PRIGONITÓR adj., s. v. opresor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PRIGONITOR adj., s. asupritor, exploatator, împilător, opresiv, opresor, persecutor, (înv.) mîncător, năpăstuitor, obiditor, (fig.) apăsător. (Forțe ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
prigonitor, prigonitorisubstantiv masculin prigonitoare, prigonitoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care prigonește. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: asupritor opresor persecutor
- Cu toată vitregia împrejurărilor și dușmănia prigonitorilor, poetul... nu înceta de a lucra. SADOVEANU, E. 246. DLRLC
- Mihnea al III-lea, prigonitorul lui Constantin Postelnicul. IORGA, L. II 618. DLRLC
- Harap și eu goneam, goneam, sub galopul fulgerelor prigonitoare. GALACTION, O. I 79. DLRLC
-
etimologie:
- Prigoni + sufix -tor. DEX '98 DEX '09