12 definiții pentru prezbit (s.m.)
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PREZBÍT, -Ă, prezbiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de prezbitism. – Din fr. presbyte.
PREZBÍT, -Ă, prezbiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de prezbitism. – Din fr. presbyte.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
prezbit, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~esvit[1] / S și: ~esb~ / Pl: ~iți, ~e / E: fr presbyte] 1-2 smf, a (Persoană) care suferă de prezbitism. 3 a (Rar; d. ochi) Care prezintă simptome de prezbitism. corectată
- În original, fără accent — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREZBÍT, -Ă, prezbiți, -te, adj. Care nu vede clar obiectele apropiate, din cauza unui defect de vedere. Cu mîna întinsă – căci e prezbit – citește de departe, plin de interes. BASSARABESCU, V. 35. ◊ (Substantivat) își fixa privirea în palma-i deschisă, cu aerul unui prezbit care citește. VLAHUȚĂ, O. A. III 23.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PREZBÍT, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de prezbitism. [< fr. presbyte, cf. gr. presbys – bătrân].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREZBÍT, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de prezbitism. (< fr. presbyte)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PREZBÍT ~tă (~ți, ~te) și substantival (în opoziție cu miop) (despre persoane) Care suferă de prezbitism. /<fr. presbyte
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*prezbít, -ă adj. (vgr. presbýtes, bătrîn, prezbit, fiind-că, de ordinar, bătrîniĭ nu văd bine de cît de departe, și présbys, bătrîn, vechĭ. V. preut). Care vede bine numaĭ de departe. Subst. Un prezbit. V. miop.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
presvit, ~ă smf, a vz prezbit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
presbit a. și m. care vede mai bine de departe.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
prezbít adj. m., s. m., pl. prezbíți; adj. f., s. f. prezbítă, pl. prezbíte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
prezbít adj. m., s. m., pl. prezbíți; f. sg. prezbítă, pl. prezbíte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prezbit
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
prezbit, prezbițisubstantiv masculin prezbit, prezbităadjectiv prezbită, prezbitesubstantiv feminin
- 1. (Persoană) care suferă de prezbitism. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Cu mîna întinsă – căci e prezbit – citește de departe, plin de interes. BASSARABESCU, V. 35. DLRLC
- Își fixa privirea în palma-i deschisă, cu aerul unui prezbit care citește. VLAHUȚĂ, O. A. III 23. DLRLC
-
etimologie:
- presbyte DEX '09 DEX '98 DN