prevenție sf [At: CALENDARIU (1794), 38/16 / V: ~iune, (îvr) ~nciune, (reg) ~ță, ~vință, privență, privință / Pl: ~ii / E: lat praeventia, fr prevention] 1 (Liv) Prejudecată. 2 (Îvr, îf prevențiune) Suspiciune. 3 (Jur) Măsură privativă de libertate luată în cursul soluționării unui proces penal, pentru a preveni¹ (2) fie dispariția infractorului, fie influențarea martorilor de către inculpat Si: arest preventiv (5). 4 (Pex) Perioadă cât cineva este supus arestului preventiv. 5 Loc în care se execută prevenția (3) Si: arest preventiv (6), (îvp) popreală. 6 (Îlav) În ~ În mod preventiv. 7 (Rar) Prevenire (2).

PREVÉNȚIE s. f. Arestare preventivă. La 4 ușile temniței... se deschid pentru cîțiva republicani închiși în prevenție. CARAGIALE, M. 278.

PREVÉNȚIE s.f. 1. (Jur.) Arest preventiv. 2. Ansamblu de măsuri menite să evite apariția unei boli, a unui accident etc. [Gen. -iei, var. prevențiune s.f. / cf. fr. prévention, it. prevenzione].

PREVÉNȚIE s. f. 1. (jur.) deținere preventivă. 2. ansamblul de măsuri menite să evite apariția unei boli, a unui accident etc. 3. prevenire; părere defavorabilă, rezervă (față de cineva sau ceva). (< fr. prévention, lat. praeventio)

PREVÉNȚIE ~i f. jur. Arest preventiv; detențiune preventivă. [G.-D. prevenției; Sil. -ți-e] /<fr. prévention, lat. praeventio, ~onis

prevenciune sf vz prevenție

prevență sf vz prevenție

prevențiune sf vz prevenție

prevință sf vz prevenție

privență sf vz prevenție

privință² sf vz prevenție

PREVENȚIÚNE s.f. v. prevenție.

prevenți(un)e f. 1. opiniune formată fără cercetare serioasă: evitați prevențiunile; 2. starea unui acuzat închis înaintea judecății: a fi în prevenție.

*prevențiúne f. (mlat. praevéntio, -ónis, d. praevenire, praeventum, a preveni. V. convențiune). Opiniune favorabilă saŭ contrară formată în ainte de judecată: evitațĭ prevențiunile. Jur. Starea unuĭ prevenit în justiție. Timpu petrecut de un arestat în arestu preventiv în ainte de judecată: a face patru lunĭ de prevențiune. – Și -énție.

prevénție (-ți-e) s. f., art. prevénția (-ți-a), g.-d. art. prevénției; pl. prevénții, art. prevénțiile (-ți-i-)

prevénție s. f. (sil. -ți-e), art. prevénția (sil. -ți-a), g.-d. art. prevénției; pl. prevénții, art. prevénțiile (sil. -ți-i-)

prevenție

PREVÉNȚIE s. (JUR.) arest preventiv, (înv. și pop.) popreală.

PREVÉNȚIE s. v. evitare, împiedicare, îndepărtare, înlăturare, ocolire, preîntâmpinare, prejudecată, prevenire, solicitudine.

PREVENȚIE s. (JUR.) arest preventiv, (înv. și pop.) popreală.

prevenție s. v. EVITARE. ÎMPIEDICARE. ÎNDEPĂRTARE. ÎNLĂTURARE. OCOLIRE. PREÎNTÎMPINARE. PREJUDECATĂ. PREVENIRE. SOLICITUDINE.