prestidigitație sf [At: DDRF / V: (asr) ~iune, (îvr) ~degi~, ~degităciune / Pl: ~ii / E: fr prestidigitation] 1 Artă și tehnică de a produce iluzii optice prin mișcări abile și rapide ale mâinilor. 2 (Pex) Iluzie optică provocată de prestidigitator cu ajutorul prestidigitației (1). 3 (Fig) Agilitate deosebită a mâinilor pe care o are cineva.

PRESTIDIGITÁȚIE s. f. Arta de a produce iluzii optice (apariția, dispariția obiectelor, transformarea unui obiect în altul etc.), prin rapiditatea mișcărilor și agerimea mîinilor; scamatorie.

PRESTIDIGITÁȚIE s.f. Arta de a face scamatorii prin mișcări foarte îndemânatice și rapide ale mâinilor; scamatorie. [Gen. -iei, var. prestidigitațiune s.f. / < fr. prestidigitation, cf. it. presti-digiti – iuțeală de mână].

PRESTIDIGITÁȚIE s. f. arta și tehnica de a face scamatorii, de a produce iluzii optice prin mișcări foarte îndemânatice și rapide ale mâinilor. (< fr. prestidigitation)

PRESTIDIGITÁȚIE ~i f. Tehnica și arta de a face scamatorii prin mișcări abile și rapide ale mâinilor (producând iluzii optice). /<fr. prestidigitation

prestidegitație sf vz prestidigitație

prestidegităciune sf vz prestidigitație

prestidigitațiune sf vz prestidigitație

PRESTIDIGITAȚIÚNE s.f. v. prestidigitație.

prestidigitați(un)e f. arta prestidigitatorului.

*prestidigitațiúne f. (fr. prestidigitation, care e dat ca venind d. preste [it. presto, îndemănatic] și lat. digitus, deget, dar în realitate, vine d. it. prestidigitazione, care e o formă stricată din latinu praestigiátio, -ónis, scamatorie, și praestigiari, a face scamatoriĭ, din aceĭașĭ răd. cu prestigiŭ. V. prestigiŭ). Scamatorie. – Și -áție.

prestidigitáție (-ți-e) s. f., art. prestidigitáția (-ți-a), g.-d. prestidigitáții, art. prestidigitáției

prestidigitáție s. f. digitație

prestidigitație

PRESTIDIGITÁȚIE s. v. scamatorie.

PRESTIDIGITAȚIE s. iluzionism, scamatorie, (reg.) boscărie, (fam.) panglicărie. (Număr de ~ la circ.)