5 definiții pentru preponderare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PREPONDERÁ, pers. 3 preponderează, vb. I. Intranz. (Livr.) A fi preponderent; a precumpăni, a predomina. – Din fr. prépondérer, lat. praeponderare.
PREPONDERÁ vb. I. intr. A fi preponderent; a precumpăni, a predomina. [< lat. praeponderare – a cântări mai greu].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A PREPONDERÁ ~éz intranz. A ocupa o poziție dominantă (prin cantitate, forță, valoare, greutate, importanță etc.); a se impune prin superioritate (numerică, valorică, potențială etc.); a prevala; a predomina; a precumpăni. /<fr. prépondérer, lat. praeponderare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
preponderá vb., ind. prez. 1 sg. preponderéz, 3 sg. și pl. prepondereáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PREPONDERÁ vb. v. precumpăni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
preponderaverb
- 1. A fi preponderent. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: precumpăni predomina predomni
etimologie:
- prépondérer DEX '98 DEX '09
- praeponderare DEX '09 DEX '98 DN