O definiție pentru preobrăzuire
Jargon
preobrăzuí, preobrăzuiésc, vb. IV refl. (înv.) a se schimba, a se transforma (la față), a se transfigura.
Intrare: preobrăzuire
preobrăzuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||