6 definitzii pentru premers
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
PREMÉRGE pers. 3 premérge vb. III. Intranz. A fi a se intampla inainte de...; a preceda. Pre1 + merge.
PREMÉRGE vb. III. intr. A fi a se intampla inainte; a preceda. [P.i. premérg. / < pre + merge].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
A PREMÉRGE premérg intranz. A exista sau a avea loc inainte; a preceda in timp. /pre + a merge
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
premérge vb. ind. prez. 3 sg. premérge 3 pl. premérg; part. premérs
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
PREMÉRGE vb. v. preceda.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
A premerge ≠ a (se) succeda
- sursa: Antonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Intrare: premers
premers participiu
| participiu (PT48) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)