6 definiții pentru premers
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PREMÉRGE, pers. 3 premérge, vb. III. Intranz. A fi, a se întâmpla înainte de...; a preceda. – Pre1- + merge.
PREMÉRGE vb. III. intr. A fi, a se întâmpla înainte; a preceda. [P.i. premérg. / < pre- + merge].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A PREMÉRGE premérg intranz. A exista sau a avea loc înainte; a preceda în timp. /pre- + a merge
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
premérge vb., ind. prez. 3 sg. premérge, 3 pl. premérg; part. premérs
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PREMÉRGE vb. v. preceda.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A premerge ≠ a (se) succeda
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: premers
premers participiu
| participiu (PT48) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)