opțiuni
  • info

11 definiții pentru prelecțiune

din care

Explicative DEX

PRELECȚIÚNE, prelecțiuni, s. f. (Înv.) Prelegere. [Var.: (înv.) prelécție s. f.] – Din lat. praelectio, -onis.

prelecțiune sf vz prelecție

PRELECȚIÚNE, prelecțiuni, s. f. (Învechit) Conferință publică; prelegere; (prin restricție) lecție de deschidere (a unui curs universitar).

PRELECȚIÚNE s.f. (Liv.) Prelegere. [Pron. -ți-u-, var. (după alte surse prelecție). / < lat. praelectio].

PRELÉCȚIE s. f. v. prelecțiune.

prelecție sf [At: ȚICHINDEAL, D. N. 5/21 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: lat praelectio, -onis] (Înv) Prelegere.

PRELÉCȚIE, prelecții, s. f. (Înv.) Prelegere. – Din lat. praelectio, -onis.[1]

  1. Var. (după alte surse) prelecțiune. — cata

Ortografice DOOM

prelecțiúne (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. prelecțiúnii; pl. prelecțiúni

prelecțiúne s. f. → lecțiune

Relaționale

PRELÉCȚIE s. v. curs, prelegere.

prelecție s. v. CURS. PRELEGERE.

Intrare: prelecțiune
prelecțiune substantiv feminin
  • silabație: -ți-u-ne info
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prelecțiune
  • prelecțiunea
plural
  • prelecțiuni
  • prelecțiunile
genitiv-dativ singular
  • prelecțiuni
  • prelecțiunii
plural
  • prelecțiuni
  • prelecțiunilor
vocativ singular —
plural —
prelecție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prelecție
  • prelecția
plural
  • prelecții
  • prelecțiile
genitiv-dativ singular
  • prelecții
  • prelecției
plural
  • prelecții
  • prelecțiilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prelecțiune, prelecțiunisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.