10 definiții pentru prelat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PRELÁT, prelați, s. m. Înalt demnitar bisericesc. – Din fr. prélat, lat. praelatus.
PRELÁT, prelați, s. m. Înalt demnitar bisericesc. – Din fr. prélat, lat. praelatus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
prelat sm [At: ȘINCAI, HR. III, 52/11 / Pl: ~ați / E: lat praelatus, ger Prelat, fr prélat] 1 Înalt demnitar bisericesc. 2 Episcop.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRELÁT, prelați, s. m. Înalt demnitar bisericesc (patriarh, mitropolit, episcop etc.); titlu purtat de unii clerici superiori în serviciul Vaticanului. Nu mă pot călugări înalt prea sfinte, a răspuns viitorul prelat. ARGHEZI, P. T. 6. Adunase în biblioteca sa cea mai mare parte din scrierile acestui mare prelat. NEGRUZZI, S. H 153.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PRELÁT s.m. Înalt demnitar al bisericii. [Cf. fr. prélat, it. prelato < lat. praelatus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRELÁT s. m. înalt demnitar al bisericii. (< fr. prélat, lat. praelatum)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PRELÁT ~ți m. (în biserica catolică și protestantă) Preot de rang superior. /<fr. prélat, lat. praelatus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prelat m. înalt demnitar bisericesc.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*prelát m. (mlat. prae-latus, propriŭ zis „purtat înainte”, d. lat. prae-ferre, -latum, a purta înainte. V. re-fer, re-latez). Mare preut (arhiereŭ, episcop, mitropolit orĭ patriarh).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
prelát s. m., pl. preláți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
prelát s. m., pl. preláți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
prelat, prelațisubstantiv masculin
- 1. Înalt demnitar bisericesc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Nu mă pot călugări înalt prea sfinte, a răspuns viitorul prelat. ARGHEZI, P. T. 6. DLRLC
- Adunase în biblioteca sa cea mai mare parte din scrierile acestui mare prelat. NEGRUZZI, S. H 153. DLRLC
-
etimologie:
- prélat DEX '09 DEX '98 DN
- praelatus DEX '09 DEX '98 DN