9 definiții pentru predispus
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PREDISPÚS, -Ă, predispuși, -se, adj. 1. Care are înclinație, dispoziție înnăscută spre ceva. 2. Care este receptiv, sensibil la unele boli. – V. predispune.
predispus, ~ă a [At: EMINESCU, N. 36 / Pl: ~uși, ~e / E: predispune] (Udp „la” sau „spre”) 1 Care are o înclinație nativă pentru ceva. 2 (Med) Sensibil la anumite boli.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREDISPÚS, -Ă, predispuși, -se, adj. Care are înclinație, dispoziție înnăscută spre ceva. – V. predispune.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PREDISPÚS, -Ă, predispuși, -se, adj. 1. Care are înclinări înnăscute (spre ceva). Zaharia Duhu era deșirat și uscat; Vartolomeu Diaconu, scund și predispus la forme rotunde. C. PETRESCU, A. 305. 2. Receptiv pentru anumite boli.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PREDISPÚS, -Ă adj. Care are înclinații (înnăscute) spre ceva. [< predispune].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREDISPÚS ~să (~și, ~se) 1) v. A PREDISPUNE. 2) (despre persoane) Care are înclinații înnăscute spre ceva. /v. a predispune
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*predispún, -pús, a -púne v. tr. (d. pre- și dispun). Dispun din ainte, fac să încline spre: singurătatea te predispune la visare, lipsa igieneĭ te predispune la boale.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
predispús adj. m., pl. predispúși; f. predispúsă, pl. predispúse
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
predispús adj. m., pl. predispúși; f. sg. predispúsă, pl. predispúse
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A4) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
predispus, predispusăadjectiv
- 1. Care are înclinație, dispoziție înnăscută spre ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Zaharia Duhu era deșirat și uscat; Vartolomeu Diaconu, scund și predispus la forme rotunde. C. PETRESCU, A. 305. DLRLC
-
- 2. Care este receptiv, sensibil la unele boli. DEX '09 DLRLC
etimologie:
- predispune DEX '09 DEX '98 DN