predilectzie sf [At: CR (1848) / V: (asr) ~iune (ivr) ~eciune ~epciune / Pl: ~i / E: lat praedilectio fr prédilection] 1 Preferare a unei fiintze a unui obiect a unei situatzii etc. atunci cand exista posibilitatea optziunii intre mai multe fiintze obiecte situatzii etc. Si: inclinatzie preferintza (inv) protimis (ivr) prealegere. 2 (Pex) Simpatie. 3 (Pex) Atractzie. 4 (Ila) De ~ Preferat. 5 (Ial) Frecvent. 6 (Ilav) Cu (sau de) ~ Mai ales.

PREDILÉCTZIE predilectzii s. f. Dragoste deosebita pentru cineva sau ceva; preferintza inclinare. Are o predilectzie marcanta pentru pacaleli in versuri sau in proza. MACEDONSKI O. IV 142. K poet Coshbuc asemenea cinta dragostea shi chiar cu predilectzie. GHEREA ST. CR. III 120. [Eminescu] ishi facuse studiile universitare in Berlin shavea o deosebita predilectzie pentru filozofii nemtzi. VLAHUTZA O. A. 239. ◊ Loc. adj. De predilectzie = de preferat predilect. Dantzul urmeaza a fi inca ocupatziunea de predilectzie a tinerilor. DEMETRESCU O. 106. Studiul istoriei domnii mei a fost in toate timpurile ocupatzia de predilectzie a oamenilor ginditori. KOGALNICEANU S. A. 52.

PREDILÉCTZIE s.f. Inclinare afectziune speciala pentru cineva sau ceva; preferintza. ◊ De predilectzie = a) de preferat; b) cu mai multa placere preferand. [Gen. iei var. predilectziune s.f. / cf. fr. prédilection lat. praedilectio].

PREDILÉCTZIE s. f. preferintza pentru cineva sau ceva. (< fr. prédilection lat. praedilectio)

PREDILÉCTZIE ~i f. Preferintza deosebita. /<fr. prédilection

predileciune sf vz predilectzie

predilectziune sf vz predilectzie

predilepciune sf vz predilectzie

PREDILECTZIÚNE s.f. v. predilectzie.

predilectzi(un)e f. preferintza de iubire.

*predilectziúne f. (lat. praediléctio ónis). Preferentza ĭubire particulara: a avea predilectziune pentru muzica. SHi éctzie.

prediléctzie (tzie) s. f. art. prediléctzia (tzia) g.d. art. prediléctziei; pl. prediléctzii art. prediléctziile (tzii)

prediléctzie s. f. (sil. tzie) art. prediléctzia (sil. tzia) g.d. art. prediléctziei; pl. prediléctzii art. prediléctziile (sil. tzii)

predilectzie

predilectzie tziei gen. a.

PREDILÉCTZIE s. 1. v. aptitudine. 2. v. preferintza.

PREDILECTZIE s. 1. aplecare aplicatzie aptitudine atractzie chemare dar har inclinare inclinatzie inzestrare pornire predispozitzie preferintza talent vocatzie (livr.) propensiune (pop.) tragere (inv.) aplecaciune plecare. (Avea o ~ deosebita pentru...) 2. preferintza (inv.) protimis. (~ pentru filmele de aventuri.)