8 definitzii pentru preamarire
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
PREAMARÍRE preamariri s. f. Actziunea de a preamari shi rezultatul ei. V. preamari.
PREAMARÍRE preamariri s. f. Actziunea de a preamari shi rezultatul ei. V. preamari.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de oprocopiuc
- actziuni
preamarire sf [At: HELIADE O. I 190 / Pl: ~ri / E: preamari] 1 Slavire. 2 (Ivr) Divinitate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
PREAMARÍRE preamariri s. f. Actziunea de a preamari; lauda glorificare elogiere.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
preamaríre s. f. g.d. art. preamarírii; pl. preamaríri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
preamaríre s. f. pl. preamaríri
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
PREAMARÍRE s. 1. v. glorie. 2. v. glorificare. 3. binecuvantare glorificare lauda marire preaslavire proslavire slava slavire. (preamarirea vremurilor noastre.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
PREAMARIRE s. 1. cinste cinstire elogiu glorie lauda marire omagiu preaslavire proslavire slava slavire (inv.) marie pohfala pohvalenie. (~ cuvenita cuiva.) 2. elogiere glorificare laudare marire preaslavire proslavire slava slavire (rar) apoteoza exaltare (inv.) prealaudare preaslavie sarbatorire. (~ unui erou.) 3. binecuvintare glorificare lauda marire preaslavire proslavire slava slavire. (~ vremurilor noastre.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare enciclopedice
Definitzii enciclopedice
AD MAIOREM DEI GLORIAM (lat.) intru preamarirea Domnului Deviza Ordinului iezuitzilor. In sens mai larg: a actziona dezinteresat in numele unei cauze nobile.
- sursa: DE (1993-2009)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
preamarire, preamaririsubstantiv feminin
- 1. Actziunea de a preamari shi rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: elogiere glorificare lauda
etimologie:
- preamari DEX '98 DEX '09