preș¹ [At: I. GOLESCU. C. / V: (îvr) ~ă sf / Pl: ~uri / E: nct] 1 sn Covor lung și îngust care se pune pe jos într-o încăpere, pe un coridor, pe treptele unei scări etc. 2 sn (Fam; îe) A duce (pe cineva) cu ~ul A induce în eroare. 3 av (Îae) A păcăli. 4 av (Îae) A înșela. 5 av (Arg; îe) A bate ~ (pe cineva) A bate foarte tare pe cineva. 6 sn (Înv) Traversă. 7 sn Ștergătoare pentru picioare, dintr-un material gros, poros. 8 sn (Înv) Stofă groasă, țesută din păr de capră, din care se făceau desagi, saci, acoperitoare pentru căruțe. 9 sn (Mun; înv) Fotă la costumul femeiesc popular.

preș² sn vz presă

PREȘ, preșuri, s. n. 1. Covor lung și îngust, care se întinde pe jos în încăperile sau pe scările unei clădiri. Văzînd că scara de la dreapta e curată și așternută cu preșuri, el nu îndrăzni s-o urce. SLAVICI, N. II 269. ◊ Expr. A bate (pe cineva) preș = a bate (pe cineva) foarte tare, a stîlci (pe cineva) în bătaie. ◊ (Familiar) A duce (pe cineva) cu preșul = a purta (pe cineva) cu vorba. ♦ Covor mic, de obicei din papură, așezat la intrarea unei case, pe care își șterg picioarele cei ce vin de afară. 2. (Învechit) Fotă. Maramele, brînele, preșurile, cojoacele, chiar umplute cu mătăsuri și cu firuri, prezentau fără îndoială o colecțiune minunat de variată și plăcută vederii. ODOBESCU, S. I 482.

PREȘ ~uri n. 1) Covor lung și îngust care se așterne în camere, pe culoare sau pe scările unei clădiri. 2) Covor mic, așezat la intrarea unei case, de care se șterge încălțămintea. /Orig. nec.

preș n. 1. țesătură din păr de capră pentru haine și saci; 2. covor gros dintr’însa; 3. șorț de lână: fără preș și fără poală PANN. [Cf. serb. OPREJINA].

preș n., pl. urĭ (rudă cu opreg). Vest. Opreg. Covor lung și îngust făcut din fibre vegetale. Preș de pînză, pînză albă maĭ îngustă care se așterne pe un covor ca să-l ferească de murdărie și de roadere. Preș de masă s’ar putea numi ceĭa ce e fr. chemin de table orĭ germ. tischläufer.

preșă sf vz preș¹

preș s. n., pl. préșuri

preș s. n., pl. préșuri

preș, -șuri.

PREȘ s. 1. (prin Transilv. și Ban.) tepih. 2. traversă. 3. ștergătoare.

PREȘ s. 1. (prin Transilv. și Ban.) tepih. 2. traversă. 3. ștergătoare.

preș (préșuri), s. n. – Covor lung și îngust. Origine incertă. Probabil în loc de *prej, dintr-un cuvînt sl. neidentificat, dar cf. sb. prežina „șorț”, și opreg (Cihac, II, 285; Byhan 327; Tiktin). Cf. pregetoare (var. prigitoare, prijitoare, prejitoare), s. f. (fustă), în Trans., Bucov., care pare a fi același cuvînt.

a duce cu cobza / iordanul / muia / preșul expr. (intl.) a înșela, a minți.

a se lăsa dus cu preșul / cu zăhărelul expr. a se lăsa păcălit.