6 definiții pentru postpozitiv
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
postpozitiv, ~ă a [At: BARCIANU / Pl: ~i, ~e / E: fr postpositif] (Grm; iuz) Postpus.
postpozitiv a. Gram. care se pune la urma vorbelor: articolul românesc e postpozitiv.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*postpozitív, -ă adj. (lat. postpositívus, d. post, după, și positivus. V. pozitiv). Gram. Care se pune la urmă: articulu românesc, bulgăresc și suedez e postpozitiv.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
postpozitív adj. m., pl. postpozitívi; f. sg. postpozitívă, pl. postpozitíve
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POSTPOZITÍV adj. v. enclitic, postpus.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
postpozitiv adj. v. ENCLICTIC. POSTPUS.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: postpozitiv
postpozitiv adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)