POSTMERIDIÁN, -Ă, postmeridiani, -e, adj. Care are loc în cursul după-amiezii, de după-amiază. [Pr.: -di-an] – Din fr. postméridien.

postmeridian, ~ă a [At: CULIANU, C. 180 / S și: post-meridian / P: ~di-an / Pl: ~ieni, ~iene, (rar) ~i, ~e / E: fr postméridien] (Îoc antemeridian) 1 Care este situat în cursul după-amezii. 2 Care are loc în cursul după-amiezii. 3 De după-amiază.

POSTMERIDIÁN, -Ă, postmeridieni, -e, adj. Care are loc în cursul după-amiezii, de după-amiază. [Pr.: -di-an] – Din fr. postméridien.

POSTMERIDIÁN, -Ă, postmeridiani, -e, adj. (În legătură cu «oră», «ceas») De după-amiază. Veneau acolo încă de pe la ceasurile cinci postmeridiane și s-apucau de dans. I. BOTEZ, ȘC. 212. Două postmeridiane... Sună lung și monoton Ornicul cu trei cadrane de la Sfîntul Spiridon. TOPÎRCEANU, P. 246. – Pronunțat: -di-an.

POSTMERIDIÁN, -Ă adj. De după-amiază. [Pron. -di-an. / cf. fr. postméridien. / < lat. post – după, meridies – amiază].

POSTMERIDIÁN, -Ă adj. de după-amiază. (< fr. postméridien)

POSTMERIDIÁN ~ă (~i, ~e) (în opoziție cu antemeridian) De după-amiază; din a doua jumătate a zilei. [Sil. -di-an] /<fr. postméridien

*postmeridián, -ă adj. (lat. postmeridianus, d. post, după, și meridies, amează. V. meridian și antemeridian). Care e după amează: la 6 ore postmeridiane saŭ la 18.

post-meridian a. de după amiazi.

+postmeridian² (după amiază) (livr.) (desp. post-me-, -di-an) adv.; abr. p.m. (ora/orele 8 ~ = ora 20)

!postmeridián (post-me-, -di-an) adj. m., pl. postmeridiáni (-di-ani); f. postmeridiánă, pl. postmeridiáne; abr. p.m.

postmeridián adj. m. (sil. -di-an; mf. post-), pl. postmeridiéni (sil. -di-eni); f. sg. postmeridiánă, pl. postmeridiéne; abr. p. m.

postmeridian

postmeridian (abreviat: p. m.).

Postmeridian ≠ antemeridian